miercuri, 14 august 2019

Deniza


Tot mai ascunsă și mai frumoasă
că toți mă înspăimântă și mă înduioșează.

Ajută-mă, Neant, să găsesc calea,
ajută, Preaplin, să știu liniștea, complexitatea.

Drumurile din fericiri -

fire roz și umbrele lor.

joi, 8 august 2019

o.m. ("tu ești o baghetă, tu ești o gogoașă")

Pe uliți doar
copii schimonosiți,
c-artiștii-s
fandosiți
și duali.
(Ce mai e artă
la vin, prin galerii de artă?)

Îndoitură

și fâșii tripează-n bus.
Înghițitura-i trolată.
Înghesuiala - banală
de pești, facturi.
Un flamingo de ceară în caniculă -
inima țigăncușei
strigând 

și tristă,
și bucuroasă.

luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

duminică, 4 august 2019

o.m.


Secvența trece: e viața vis, exagerare ?

din adâncire

mă trezesc în visul vis 

și toate brusc sunt iară paradis.


Iubeam pe cineva, iubea vocale,

fantomă de-urme în parcări;

who moved the world more?

iubeam cu tripuri de adolescentă cât tresare:

 

la bloc de sat, albe câmpii,

o mlaștină cu frunze după ploaie

și nănășele dezmierdând 


alte inimi, cu întrebări din nou, alte lipite...

duminică, 28 iulie 2019

a.e.r.


Gând turuind 
spre-alt gând și
visez
butelcuțe de zahăr
peste pământ.
Că m-am reîmprietenit cu Gemenii
incredibili,
oribili
printre pisicile-bibelou,
pârâiașe de stradă
și cerbi, și zmei,
lângă bica dumată.

Așchia rulează în curent
de copii:  între obcini
fac podul pe laiță;
mașina îngână
ritmuri ce gelozesc -
ceva dispare, apoi 
peste toate apare.

De-am conserva o discretă generozitate
cât lăcuim taf-uri de bomboane,
amușinând apoi în plantele sub robia câinilor,
 bucuroși să le facă la pământ.

Că venim de departe: nu mai contează.
S-a tripat spațiul, îl poți de-oriunde accesa,
dar nu oricum îl vei arăta -
ca din singurătatea unei batiste întărite sub lumănări
deschizând o invizibilă comuniune între lucrători.

Și mă-nec în mantoul înduioșării.
Ochii sunt inima-mi-creier - o pantă-n margarete 
unde ați vorbit fără sunete.
(Lumea: uimire..., dar nu se-nțelege
 încordarea înfiorată a
pumnului său, intimidarea inteligentă 
...cât un boț însorit
încă nu se va topi).

Pripirea vuietului pare
fără preget, nelegiferată.
Îngheață puștii pe garduri slăbite.
Mișcă femeile îmbăindu-i sleite.
Se declină în corpul străinezului,
care, acum negândind, poate doar să pipăie
copleșit laturile unui bufet.

Vâjâiala marii păduri, peste mușchi și jivine, 
încălecând îndoielile vine.
Liniștea din mașini se unește cu crivățul.
Instant acceptați să fiți depășiți și să vrăjiți 
când discutați despre asta -
ca babele
în proiecțiile
curajoșilor-fragili.

  Ei toți să ne-arate:
că toți au călărit cândva
un concept lipicios, chiar trăit --
-- cum un buton sub gânsac
dă linii-zgură cât colțunași
umbreau coroana și
nu flori de plastic pe 
localnici admira celibatarul -
din căști, cosind în spate.
Ci ne-locul și ne-reprezentarea 
 fițuicilor pe borduri,
alea despre uitare - care e reaminitire 
cu bucurii;

și, vai, cum noi toți vom înnebuni,
căci iubirea ne paște în visare și falset,
senzualitate, invazie de autenticitate, adică 
vorbit cu acționat simultan
prin canalul fiecăruia 
de intensitate, nebanal.

 O gravă amețeală
va arăta a început:
ca-n percepția de copil 
alergând pentru furtișagul
candid la bazar; frenezia-i
palpa umerașul 
proaspăt.

Vom cânta spre cofetăriile de mușama.


miercuri, 17 iulie 2019

"odă moldovenească (întors acasă, mâncat un mic, plecat iar)"


Errer, toujours errer
în orbire, cu nesaț
veseli și singuratici
pe căile magice,
fixațiile
accentuând frenezii,

dar uităm tristeța
crizați în pijama.

Gosh, ce distracție 
să privești un șomoiog
de moațe
în thermobag
uitat de sărac
învârtindu-se în parc
să se tripeze 
natural derealizat,
aberant, neconsumant;

cel mai ușor pământean.

vineri, 5 iulie 2019

odihnă cu revelații

Intuiești în vis
o beție sub lambriu 
livrând decizia de postură:
mâinile inventează rugăciunea
steluțelor de pe parchet.
Puterea duioșiei devine inteligența
divinei intoxicări zilnice.

Cred c-am înnebunit ca lumea,
șoptești cu o portavoce -
că trăim de vis
între scamele divinului -
e prelingere pestriță
pe texturi de spa:
vârf de cadă,
valori din vâltori.

Entitatea de carton
se plimbă.
Cum terapia ta e așa: un corp
(amestec inegal, limbut)
se gudură în aoreola
de bulbi mov.

Își suprimă suferințe
ferchezuit la tonomate,
nerealist, deloc "ist".
Sau între tarabele roșiatice,
cu rodii sălcii și ființe
îmbrăcând uniformitatea veselă
a sălbăticiei
ca-n laboratoare din reclamă - nu știe
dacă e viață, vis, de s-a trecut
de infirmitatea Marelui Singuratic Gând
fals oblojind.

Și trebuie o criză pentru picăturică:
ce frumoasă-i așa ciclam 
pe-un Parfait de pe păturică!
Zumzăie toți în juru-i
  ca membrii de secte spre vorbele Splendorii Deștepte.