miercuri, 17 iulie 2019

"odă moldovenească (întors acasă, mâncat un mic, plecat iar)"


Errer, toujours errer
în orbire, cu nesaț
veseli și singuratici
pe căile magice,
fixațiile tragice
accentuând frenezii,

dar uităm tristeța
crizați în pijama.

Gosh, ce distracție 
să privești un șomoiog
de moațe
în thermobag
uitat de sărac
învârtindu-se în parc
să se tripeze 
natural derealizat,
aberant, neconsumant;

cel mai ușor pământean.

vineri, 5 iulie 2019

odihnă cu revelații

Intuiești în vis
o beție sub lambriu 
livrând decizia de postură:
mâinile inventează rugăciunea
steluțelor de pe parchet.
Puterea duioșiei devine inteligența
divinei intoxicări zilnice.

Cred c-am înnebunit ca lumea,
șoptești cu o portavoce -
că trăim de vis
între scamele Domnului -
e prelingere pestriță
pe texturi de spa:
vârf de cadă,
valori din vâltori.

Entitatea de carton
se plimbă.
Cum terapia ta e așa: un corp
(amestec inegal, limbut)
se gudură în aoreola
de bulbi mov.

Își suprimă suferințe
ferchezuit la tonomate,
nerealist, deloc "ist".
Sau între tarabele roșiatice,
cu rodii sălcii și ființe
îmbrăcând uniformitatea veselă
a sălbăticiei
ca-n laboratoare din reclamă - nu știe
dacă e viață, vis, de s-a trecut
de infirmitatea Marelui Singuratic Gând
fals oblojind.

Și trebuie o criză pentru picăturică:
ce frumoasă-i așa ciclam 
pe-un Parfait de pe păturică!
Zumzăie toți în juru-i
  ca membrii de secte spre vorbele Splendorii Deștepte. 

joi, 20 iunie 2019

piele și alianță

Printre luminițele din gang, miros colțul cu rigle.
Suntem foarte fericiți pentru pătrunjel, în plus.

Lumea scanează un calcul
în inima de pe vagon.
Visele par bule de neputință și extaz 
când te întinzi
ca un meșter poticnit
peste defectele unui frigider de baracă.

Spui ghiduș refrenele unui pitic
dintr-o țară greu de localizat.
Înțeleptul primordial e un ecran prin fân.
O bandă personalizată
protejează pietricele.

Vai, ce suflet 
cotropitor, chinuitor
și nici nu pot să-l măsor.

Vă zăresc în el ca pe primul coridor la școală,
între lambriuri și perdeluțe,
dincolo de care zăceau
mușcatele banale, totale.

Mă dezbrac și văd furculița.

Tu fii bun, melancolicule -
în miraj fetița vrea o cuvântare
pentru reportaj.

Terminată și obosită.
O scumpă grăbită.

Veselă, 

obosită.

luni, 10 iunie 2019

o.m.


Numa spontaneitate 
peste nedreptate…

Glorioasă sororitate 
în defazaj preaplin, 
ai umezit umanoizii;
de ce nu vibrează la jecuța boxei
acum?

Măcar o leacă de a-cauzal - acum!
Ridichile ne permează,
lada lucește cât selfiu-esc bătrâne.
E fiecare în dragostea
fără pace
și bei bâlbâit,
cât fiul unui lăutar leagă
curat panglici. 

Afirm: afect, nu psihologie --

cum ai alăptat într-un oraș de lanuri,
din plasme surveneau 
imprevizibil zuze
pansând curcani.
Procesam, mă îndrăgosteam -

cât să pui liniuță sub sân,
cât să nu tresar c-un stâpân.

La petrecerea bolnavilor
(jigniți și discreți)
se înserează, doar una sigură ia blana.
De-ar veni ea, vara 
impersonală 
ca micuțe
la prima meditație;
cu unghiile clipăind pe table-chevet.
Isteria mea dulce va orna 
și caroserii, și blana-i,
covoare dogite, șomoioguri
de sârmuliți.

O doamna strălucește la termopan.
(lăcomie la detalii)

Praf sticlos
la chioșc, 
priviri
 stânga/ jos.

vineri, 24 mai 2019

o.m.

Ce rost are, ce rost are
să teoretizezi o stare?

Nu contemplu, vânez.

Mi-e milă de-oraș, 
vreau la mare.

În șuierul autobuzului,
sub inima necesarului
doar copiii se canalizează,
ai spune, însă non-misiunea ta
e tot putere
- un buchet zăngânind 
la bord de Bolid.

Dragostea în imensitate
cea grobiană, ah, pare neatinsă de plan 
- așa cum îmi place să-i iau chiloței.
Acum trece lumina dimineții prin ei.

Am văzut stupul sacral (iar fetițe și băieței).
Jigneau 
și salvau, pe lângă BCR,
o imitație de lemn, verigi, clame
și știu de ce Hölderlin...

Știu și de ce -

săpați o groapă,
dar noi halucinăm.

joi, 18 aprilie 2019

o.m.

Ce linişte şi culoare
când vorbesc despre cărucioare
în pete de umbră sau soare!

Crengi se cutremură,
foşnet de-oraş.
Muncitorii şoptesc;
prietenul lor e un mulaj
în adidaşi

peste care fac pipi cățeii
şi se urcă copiii.

Trece blonda-n roz,
apoi băiatul pufos -
informații.



|||


Așa dulce vorbiți, cât de cheap..
da nu m-aş băga.

Oamenii mă interesează cumva oblic
pe dig.

În muzica lor exasperantă,
beau mica bere
si glumeşte inima mea jenată.

Vânzătorul flirtează
cât să le fure.

O plimbare de adulți pansivi
muncind la o pizza -
cat eu termin şi berea
să stea departe gândul negru, nebun.

Vietnamezii beau sifon,
alt umor.

Felinarele se aprind de parcă
nu s-ar mai ruşina


|||

Grădină, lumină, superlumină
intimidând..

Sătul, în muzică de Citroen,
focusezi sătucul din goblen,
iubirea de ștergare.

Fumul mișcă pe lac.
Tristețea devine o șansă,
un crop elegant
în piatră seacă.

Vântul umflă prosoape.

Se-îngrijesc toți de toate.

marți, 16 aprilie 2019

odă moldovenească


Ce ne-ai pus, viață, pe masă??
iar beat-uri și cuțitașe…
Mi-am văzut rudele
prin segregare strălucind.

Lumină singulară,
n-o s-avem ever casă.
Așa devine sufletul estic - buruienos?
Dar în a consuma tot e ceva 
tendențios.

Dansez cu grămezile pe site-uri -- 
frecându-se pentru regenare și suspans.

Văleu, asta e viața
importantă ... 
și mai cum?
+ gen miroși a scrum.

Am făcut copii
(d)în gând.

Te destind
fără suflet tremurând
frumoasă și varză.

Prin franjuri de discurs,
lipituri în parcări
survin 
și îngerii,
atașamentele - 
          
                      ———====———
                        - pe ape-n 
                                  livezele -