duminică, 3 noiembrie 2019

Practici de zbor


Dinspre-aliniate grădini 
bătrânii pasează mingea.
Rouă cu cretă - linia
de sare la portbagaje.

S-au modificat sensuri, doar
cât să ne-apuce era: același cuvânt,
alte aure, deci,
în ambiguizarea bucuriei aici.

Arăți cum soarele usucă
lețuri, ciuperci-ntre avioane -
gânduri printre apăsări. 
Și alții, cu ce trag după sine,
părăsindu-se în lucruri, ferecați și
fermacați, au stabilit
un tronson al non-iluziei.
Să înlocuiască promisiunile de când
ideile se handicapaseră,
corpurile nu antrenau mintea…

Intens coasem
plăpumița, fierbem,
împlinind/ transgresând griji.
Care devin iubire în pace.
Vitalitate de necontrolat.

În crâng au rămas toate verile,
vriile disco s-au jumulit dintre sărăcăcioase
pâlcuri de alte gânduri;
dorința e-o apă de goașe,
împletitură pe plită,
fragilă, nouă repetitivitate: 
la umbră miroase frumos,
umbră bună, câlți roz.

"absolutistă și dăruită,
puteam plânge o mie de ani" -
ai imitat posibila confuzie.

Ai aflat apoi șuierături de draperii.
O tufă-n jantă.
Fire-compozit.
Urme pe cifre.
din întuneric 
feeric,

tot mai light întuneric.






duminică, 6 octombrie 2019


Au venit frigul, 
viziunile.

Imitați la băncuțe 
ceea ce v-a depășit odată -
apoi, cât să devină mai mult,
interiorizați, ne infectați prin coduri amestecate -
niște instrumentiști
alunecând în afara discuțiilor.

S-ai o practică
la înălțimea spinului plutind.

Câmpii de frig.
Disociere și iubire.

Întâmpini cuta 
de piatră, porumbul
umbrind; "spiridușă, șmecherușă"
ruminând ————— că totul vorbește 

și sfințește.



miercuri, 14 august 2019

Deniza


Tot mai ascunsă și mai frumoasă
că toți mă înspăimântă și mă înduioșează.

Ajută-mă, Neant, să găsesc calea,
ajută, Preaplin, să știu liniștea, complexitatea.

Drumurile din fericiri -

fire roz și umbrele lor.

joi, 8 august 2019

o.m. ("tu ești o baghetă, tu ești o gogoașă")

Pe uliți doar
copii schimonosiți,
c-artiștii-s
fandosiți
și duali.
(Ce mai e artă
la vin, prin galerii de artă?)

Îndoitură

și fâșii tripează-n bus.
Înghițitura-i trolată.
Înghesuiala - banală
de pești, facturi.
Un flamingo de ceară în caniculă -
inima țigăncușei
strigând 

și tristă,
și bucuroasă.

luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

Non-acțiune mișcătoare, abstract blând-sabotant.
Viața la aer, cu vrăbioare și lumini pretențioase scrutând ghereta.
Un buton învelit. 
O plasă pe remorci.

Iarba cuminecă, el clătinându-se în ea, căci da, vegetația voia și începea să-l cunoască.
Inanimatul face gesturi.
Apoi a întreținut o relație fericită cu adidasul la umbră...

O clădire de fosfor în privirea lui Hadejwijch.
Se arunca în acele pelerinaje de camuflare a prea-bucuriei și detașării din ea (să se asculte -ca pe șuieratul tandru al șișcorniței în lunci- scrierea renană!).

duminică, 4 august 2019

o.m.


Secvența trece: e viața vis, exagerare ?

din adâncire

mă trezesc în visul vis 

și toate brusc sunt iară paradis.


Iubeam pe cineva, iubea vocale,

fantomă de-urme în parcări;

who moved the world more?

iubeam cu tripuri de adolescentă cât tresare:

 

la bloc de sat, albe câmpii,

o mlaștină cu frunze după ploaie

și nănășele dezmierdând 


alte inimi, cu întrebări din nou, alte lipite...

duminică, 28 iulie 2019

a.e.r.


Gând turuind 
și visez butelcuțe de zahăr
peste pământ.
Că m-am reîmprietenit cu Gemenii
incredibil -
oribili
printre pisicile-bibelou,
pârâiașe de stradă
și cerbi, zmei,
lângă bica dumată.

Așchia rulează în content
de copii:  între obcini
fac podul pe laiță;
mașina îngână,
ritmuri gelozesc -
ceva dispare, 
peste toate apare.

De-am conserva o discretă generozitate
cât lăcuim taf-uri, bomboane,
amușinând în plante sub robia câinilor,
 bucuroși să le facă la pământ.

Venim de departe: nu contează.
S-a tripat spațiul, îl poți de-oriunde accesa,
dar nu oricum vei arăta -
ca pe singurătatea unei batiste întărite sub lumănări
deschizând o invizibilă comuniune.

În mantoul înduioșării.
Ochii sunt inima-creier - o pantă-n margarete 
unde ați vorbit fără sunet.
(Lumea: uimire..., dar se-nțelege
 încordarea înfiorată, 
 intimidarea inteligentă 
de boț însorit
cât încă nu se va topi).

Pripirea vuietului -
fără preget, nelegiferată:
îngheață puștii pe garduri slăbite.
Mișcă femeile îmbăindu-i sleite.
Se declină în corpul străinezului,
care, negândind, pipăie
copleșit laturile unui bufet.

Vâjâiala marii păduri, peste mușchi și jivine, 
încălecând îndoielile vine.
Liniștea din mașini se unește cu crivățul.
Instant acceptați să fiți depășiți și vrăjiți 
despre asta -
ca babele
în proiecțiile
curajoșilor-fragili.

  Ei să ne-arate:
că toți au călărit cândva
un concept lipicios, chiar trăit --
-- cum un buton sub gânsac
dă linii-zgură. 

Colțunași
umbresc coroana.
Localnici admirau 
din căști, cosind în spate.

E ne-locul și ne-reprezentarea 
 fițuicilor pe borduri
despre uitare - care e reaminitire 
cu bucurii;

și vom înnebuni,
în visare și falset,
senzualitate, invazie de autenticitate, adică 
vorbit cu acționat simultan
prin canalul fiecăruia 
de intensitate, nebanal.

 O gravă amețeală
arăta a început:
ca-n percepția de copil 
candid la bazar; frenezia-i
palpa umerașul 
proaspăt.

Vom cânta spre cofetării de mușama.