miercuri, 15 iulie 2020

Ciorbița Epicurei

Îngrijiți și deplasați
salvăm o verigă rubinie.
Gândurile sunt ale unui copil încercând creta.

Fuste alarmează cu umbra dovlecei.
Beato solitudo: ai început între piei de efemeride, sub trene de rafie.

Amicii celei mai puțin distructive logici, fără pudori ursuze, 
sunt eprubetele cu ghirlande.
Mâncând din sine, ceva se extinde tulburător:
o ciupercă sub sare, un mușchi
de vată vânătă.

Au traversat nivelele diferite ale unei densități discrete.
Eroul era un pliu, adorația incertă aparținea mâlului
peste volane cârpite.

Pacea lui Lyn sub ulm,
implicând afecțiunea unei cvasi-reciprocități
dintre folia muiată
pe tavea încălzită.
Între dispariție și apariție - se evaporă opoziții.

Realitatea prostește haios acum, în vis.
Linii întrerupte printre corzi
ocolesc la nesfârșit.

Universul le încâlceșe duios.

miercuri, 1 iulie 2020

Râdeau dintre colanți

Un scrânci în scârț,
invazie de sfinți
în via moșneagului
limbut --
(face din fosfene virgule
mânjind prietenos un joc)
-- acolo unde gânsacii finalizează istoriile
traseului de benzină
pentru killărit furnici.

"Pietre, bă!" Asculți pe biță.

Grefu înfloreșe din ghene.
O stâncă simulată
ce promitea câte-aventuri...
acum e neglijată,
dar strașnic pigmentată
involuntar de timp -
în simpatie de comuniuni când
                călăriți
inconștient etici -
resturi de adevăr real/
aproximativ,
simplu flicărind
precum calota
alambicată
pe care au pus nestilizând
mesajele scorțoșilor
în clipe de prea clar.
     Își arogau (de fapt, acceptau
pe modul uimit-natural)
un material al reveriei
fără furie
și "simptome-automatism".

Așa zada

 răcorind împăcați.

duminică, 24 mai 2020

lamentatio de mag

Foaier în aer -
casa nomadă, 
dar ce este
aceea? - un somn în mașină
când (semi-crizați)
n-am suferit. De fapt,
gândacii ne-au învățat 
lecția plecării:
te îndepărtezi pentru o casă
mișcată pe pământ 
intuit.

Se ia doar unt de-arrabiata
(lucrurile multe îmi făceau rău 
ca vocile depreciind cât să poată 
lălâi lăuda).
Nu era bine decât cu
o carte pe burtă -
vântul vânăt 
în inima variație.

O limită nu impuneam!
Să fim ca smocul pe papaya,
desen
spălăcit nouăzecist.

Promiteam generarea
obsesiei-en-thou-syasmos.
Cineva se mai dezumfla
pe gradientul pliurilor
dar inima,

gâturile - moi
de băuturi adormitoare..
(roinițe în noroi, var
mirosind precum cărțile; devenisem instalație
fără să lucrez la așa ceva).

Trebuia tot notat,
că prea le trăiam (ratând
semnificația intensității 
pentru viața în doze). 

Lălăiam  
fără să mai întorc fetița
din natură
sau cultură - le smog
dintr-un cap inform, o zamă cu litere.

miercuri, 15 aprilie 2020

Ca fire verzi urnesc -
sintagme de Serres
încarcând 
turbulent și organizat.

Stele de patină 
participă 
 dintr-un document cu notițe
cât polizoare și crini diriguiesc
 noile (non)narațiuni.

Primesc de la tine, natură : un stol prăfuit, tifon în cleme, caramele pentru fratele. 
Îți vorbește restul de staniol, împărțit în 5, părțile-s picurate pe taste din degetele unei fetițe somnoroase, neascultătoare la viziuni.

Vorbește scormonindu-te: o umbră pe nămol, o placă-flașnetă anunțând că mai e desert.
O gură din clei vechi, luminos, tu - lângă - frunzărești cartea.
Șmacul ornat, cartonaște dintre carduri, nișe de lipici, un trans-grafic nesfârșit pentru a nu opri 
Vivacele.

Vorbesc precum un bunic nevorbit, blând, rujat de micuțe în cofetărie - vorbește cu sfială și dorință, nesever.

Dezvrăjind și-mprospătând, gâjâind, murind dintr-un gând pentru altul - zgâriat vag de transparența unei intuiții

Viața unui separé de comună, în fumul peste masa unsă.

Viața unei sticle la șanț, cu fetele mânate de nimic în îndrăzneli și băieții dansând printre cercuri granulate.

Viață incluzivă.
Superjucăușă. Juncă de marțipan cu mesaje alien.

Cea dincolo de sănătăți: dacă nu știe cum e mai bine, te-aburcă spre lanul din hârtii, în vaza de gulere.

E lumină sau plouă dimineața
și noaptea.
Ai învățat ce e termodinamica
and experience shows that there is no flux without eddy, no laminar flow which does not become turbulent. -

Pământul de sub papucii de casă
încurajează.
Cui se vorbește?
 Inteligenței inimii,
că nu mai ești nici varză, nici trează
sau toate deodată.

Plutesc pe salteaua 
decolorată, frumoasa mea…
Râul: același, arată mereu altfel.
Ceva fixează 
 efectiv linii, un unghi
mângâie liane.
Scocior în rugăciuni,
dar se inventează
singure
acum.

Încarcă-mă cu inima (a aproape)
oricui.

vineri, 10 aprilie 2020

curtea serioșilor-senini

- cuprinde brândușele
și ziua sincronizează generozități:

vâri pocnitori în tomberon,
mirat la barăci luminate de butoane,
iar viața se vânzolește
plusând pe comunicare
și nu-i prea opacă
trecută prin gând binevoitor/
întoarsă la copila din fabrica pufuleților.

(Zdrelea varză în căciulă,
pe rucsacul pupăcios.
Uguia-ntre farfurii.
Că abundența era
iar, de nu se zărea,
pe carpete o apă complicată lucra).

Praf de usturoi mai triază inteligența
în momente de grătăreala continuă.
Târziu lectura-ți împunge ordinea
și glitch-urile chiar degajează afecte —

                   Murmurul Nerei.
                                             Friguri de la bucurie.
                                             Fum pe fașe,
fără 
grije.


duminică, 1 martie 2020

petec ape scrisoare

În șperlă
te împlinești
răsfirând răchiți;
pe motocicletă amar, vivace și bizar.

Era autostradă infinită (îi vorbesc 
aproape dublului      <duhului?>).
Beculețele aurii tăiau noaptea/
culoarele de urme parcă protejau.
Dispăreai 
fericit și trist simultan - ca-n privirea spre documentar
la apa de junglă.

O bretea-n ploaie salva;
fire roșcate
în boare de Bodea,
abțibild cu tarhon
că nu ți-ai aflat dușmani și apropiați;

tu n-ai decât apropiați plus distanți,
deci o mâhnire minusculă, negociind,
pe lângă necuprinsa dragoste dintotdeauna.

 (Să scandezi neapărat
 minute de-uimire.//
Intensitatea asta - tot mai marginală și plină
girează vibrații și de te vezi mort.)

O luncă de frigidere
cât te plimbi..., plimba-te-ar
 gândurile-mi multe 
din planște pitite 
 în grădini de deal.

luni, 10 februarie 2020

tronitete sub frasini


Pe urcuș,
prin învolburări de tul
venim dintr-o lume vie,
Geraldine -
aproximând în mesaje
fără rigoare; 
ai și mânjit șampania
cu uluiuala uneia
mirosind un plic, 
o carte de metal.

E inteligența momind
empați
într-o luptă neclară.

După foișor alb
caroseriile-s proaspete
ca  vreascuri, cepuri, magazii rânite
în inima glodului:
   unde răcoarea de pădure
moare, dar nu se uită 
 simultan.