joi, 18 aprilie 2019

o.m.

Ce linişte şi culoare
când vorbesc despre cărucioare
în pete de umbră sau soare!

Crengi se cutremură,
foşnet de-oraş.
Muncitorii şoptesc;
prietenul lor e un mulaj
în adidaşi

peste care fac pipi cățeii
şi se urcă copiii.

Trece blonda-n roz,
apoi băiatul pufos -
informații.



|||


Așa dulce vorbiți, cât de cheap..
da nu m-aş băga.

Oamenii mă interesează cumva oblic
pe dig.

În muzica lor exasperantă,
beau mica bere
si glumeşte inima mea jenată.

Vânzătorul flirtează
cât să le fure.

O plimbare de adulți pansivi
muncind la o pizza -
cat eu termin şi berea
să stea departe gândul negru, nebun.

Vietnamezii beau sifon,
alt umor.

Felinarele se aprind de parcă
nu s-ar mai ruşina


|||

Grădină, lumină, superlumină
intimidând..

Sătul, în muzică de Citroen,
focusezi sătucul din goblen,
iubirea de ștergare.

Fumul mișcă pe lac.
Tristețea devine o șansă,
un crop elegant
în piatră seacă.

Vântul umflă prosoape.

Se-îngrijesc toți de toate.

marți, 16 aprilie 2019

odă moldovenească


Ce ne-ai pus, viață, pe masă??
iar beat-uri și cuțitașe…
Mi-am văzut rudele
prin segregare strălucind.

Lumină singulară,
n-o s-avem ever casă.
Așa devine sufletul estic - buruienos?
Dar în a consuma tot e ceva 
tendențios.

Dansez cu grămezile pe site-uri -- 
frecându-se pentru regenare și suspans.

Văleu, asta e viața
importantă ... 
și mai cum?
+ gen miroși a scrum.

Am făcut copii
(d)în gând.

Te destind
fără suflet tremurând
frumoasă și varză.

Prin franjuri de discurs,
lipituri în parcări
survin 
și îngerii,
atașamentele - 
          
                      ———====———
                        - pe ape-n 
                                  livezele -


sâmbătă, 13 aprilie 2019

când să dau piesa, am scris piesa

Pune ceai pe blat,
ia dă-mi un halat
să vorbim filosofie,
despre extazul din viață,
tristețe sau cum să nu mai fie.

Haide, haide băiat,
m-ai jucat din cuvinte;
aplaudă, râde mintea
și nu mai simt că totul constant
mă minte.

Doamne și ce băiat--
am trecut prin furtună
de ambalaje,
flori urâte, căcați
pe străzi împreună;
muzica binecuvânta
sau jignea.

Pâna la urmă ce-a fost??
o tranziție sinistră și luminoasă
în pasajul spre acasă;
cântecele.

duminică, 7 aprilie 2019

labili și tandri


Frenetică țin 
misiunile-n lucru. 
Astfel, ne păstrăm grația,
dincolo de boală - un anevoios
la console
cum eu rămân fidelă 
Stării când, prea mental, 
alte configurații-ar judeca 
chiar peisajul primitor al sunetelor.

Undeva, bușesc sârma-n rădăcini.
Consum, pe lână,
merișor și iese troc cu idei.
Ca fulguind prin tubulețe dulci - corpurile
segaupdated.

Altădată, iubirea mă trecea
prin downere catolique, eram cu ăla 
- doi excelenți,
super-narcisiaci.
Gineam, pe garnitură de glod,
elementele ușor neglijate,
zâmbetele neterminate.

Îi plăceau atâta
tehnologia și viața,
tranzitând beaturi dirty ca puberii păduri.
Dar, vai, cât party pentru jucarea 
unei celeilalte
și-alte distrugeri elaborate…

Jelii, care uneori m-a legat,
  lăsându-mă mumie cu fard,
vag înțeleaptă
- stricată
din ura oricui  -
să cultiv 
 dorință 
cu cât mai poate repede
labila scârbită 
conducând
de nu-i uit.
(Atâtea m-au învățat duioșii chiauni.
Nu erați destul de impuri.
Again: prea puțin pentru mine - puri.)

  ***
Îs o fată 
transpirând deasupra buzei,
în roabă, cu tabletele
copiilor - 

o mie de gesturi
hologramate vrem!


În lămâie 
spurc pistruiul
cu linii în ceafă, 
înțepături de expertă.

Crengi sub dischete,

 discrete
pentru tine
intuindu-mă
acasă, 
  pe mare -

de săptămâni. 






miercuri, 3 aprilie 2019

sora milenială


Asociația e dementă,
cu socate pe jantă
de ciocolată;
noroi în sclipici
dincolo de care 
o grădină-n baloane
ascunde viața pământului.

Ceva semi S.F. încastrează inima
acestei cvasi-comunități 
aberanto-muncitoare
adorând chirpici
și temporarul 
din fiece catren.

Ah, dar să mai vorbesc sufletului?
pe articularea asta cringy 
a alarmei băncii, 
freestyleri suspicioși,
cu jenate figurante?

Totuși, yea, 
că s-a dat aseară partiție 
despre-afacerea 
transcedentală, conectivă - 
asortare disimetrică
printre puturoși 
și minunate.
  Eram pe tramvai,
admiram colțuri, scăunașe
de handicapați, scânteieri pe handicapate,
scrisul murdar, mângâiam
cu o proaspătă dedicație 
texturi ca pe umerii 
Prințului Dungulițe.

Cineva șoptea
despre salam, habar n-am…
o noapte a lui Dumnezeu poa să arate oricum, 
(Repetă asta -
c-așa am făcut io parțial
 imersie,
jinduind la Stare -
acea frecare 
asexuată
a privirii pielii -
suprafaței adevărului, deci,
împlinirea nevrutului,
viața pe dos 
a trollatului).

Mi-e dor de drumurile vălurite, 
ne luau cu japca în carusel;
 e practic tot năvălirea
dincolo de cauză, 
întru activism nesoios,
ascetism duios
și mă îndepărtez, cu urechea-n borduri
calde așteptând
melodii din ce furi.

Că-n apartamente estice, 
printre atâta drăgălire și investigații,
ne-am pus la punct, apoi și pe-alții
cât să futem reperele - fise 
în mâinile deformate.

Io botezam ciorapi,
parfumându-ți perna.
Și-uneori mintea cu mono-ieșirile,
neacceptând insighturi de fuziune,
scociorând în fobii / amărăciune,
declanșând amărăciune, deșertăciune
ea, mintea-n marș (un frumos SSist
cinând), 
rabatând tristețe - etanș,
murea,
prin toți hormonii
cu nenorocirea. Mori. Atâta am cerut.

S-ascult înălțătoare partitură —
vidanja legănând tomberoane,
scârțâiala unui burlan
în cartier.

Dau eject,
gândind proiect pe Clement
despre livezile sănătos șifonate.
Căci mania - draga de Stare - apare 
în buruieni,
micro-sepale pe botul juncii.

Din cornete
curge extaziat, n-am uitat…de câte ori
nu s-a confirmat 
până la capăt
preaplinul proiectat
pe frumoșii,
opușii mei,
 frații ludici - neGuru,
iubiții din candoare și cruzimi.

Se insista pe-un exces
adorator, uăi!
Dar mi se termina rugăciunea
și la voi începea procesiunea,
deci repetiția, narcisismul.
Sau poate am simțit în asta doar greul
ce sticlea și-n mine.

Acum cad vizuale:
lângă foc fake;
clickuim cartografiind
etern și letal
o mereu altă 
 nesfârșire. 

Și pup

        apa.   









vineri, 29 martie 2019

melancolie, got it


Pe când se aburca-n visare
conștiința, atâta fericire venea -
băltucă ridicolă
ce nu ai loc în lume,
defamilizatoare
alintând rațe.

Nu dintr-o fază despre război
fac antrenamente în căzi
de marțipan.
(Orice ar fi alteritatea -
să existe!)
Mă comport moale
și-i clar: pentru mâine, câtă imprevizibilitate
ai suprapune - 
limităm.

Pare destul optimismul luptătorului blând,
deși plângeai că nu-mpușcați estetic 
în calc.
Occupy la draci
prin pluralism
și distracție agrară locală -  
așa-ți re'mpănam pe loc păreri.

Că ce-am deprins mistic a apărut
din dizolvarea jenei,
fără ironii,
zic eu, camionagiul tău, pân la urmă -
diva sătenilor
în culoarea densității ceții

cât râdem
pe tiv de ciment,
spre cimitirul

limuzinelor.



duminică, 10 martie 2019

“regatul transparent al grației”

pentru Leac și "fiul lui Leac"

Bagi promisiuni autentice
copiilor
în evenimentul cu
poliritmuri și melancolii.
De ne întindem, avem ideile
nebune
și afecțiunea, the swing  - 
care e solidaritate plus șoc…
sădește-atunci “regatul transparent al grației”.

Astfel, mă pui pe "Cinci",
între ghirlande și urmăresc spovedaniile
celui îndrăgostit de-o hartă.
Trecutul devine filon 
al eternei pozitive afectări
din viitor. 

Te întreb despre "modul obscur",
cu longiline roșcate 
în oglinzi mișcate,
printre crengi magice, pe poteci.
(O chestionare pentru inimile tuturor)

Căci nu renunț la utopii și concep
acțiuni înainte de cuvinte:
 am limpezit vase, apoi aerisit cămări,
apretat omuleți din bumbac
în soare.
Meninge cu infecții
haos bun, vă iubeam!! -

cum altul din Nord 
se reorienta doar înspre ochii
relaxându-i zone prost psihozate;
și râvnea la vocile
simțitoare, conectatate.

Dragostea noastră, 
a aberantelor,
asemenea prăjeală să merite:
o plimbare pe culoarul de lemn,
când e cald, se cântă vag..