marți, 26 noiembrie 2019

întâlnirile


Spală în studioul de vară.
Griul e-al muștelor - mohair.
Personaje aplaudă regrete -
întru urgența compasivă, experiențială.
Fără milă și rigoare, cer distracție 
pentru ghiveciul de blistere.

Pe barul de integrame, ca o mare voluptate: un con.
Grația e-un șir de amenințări estompate chiar din vis 
cum s-a ridicat odată livada spre tavan
într-un mall slab oxigenat.

Pofte de afect / binețe
au venit prin iubire - aproape laxe,
induse ca spaime (la început) - fragmente din zone-n care 
lucrurile păzeau apatic infecția 
acelui mofluz și gras vis negativ.

Da apare vria:
Când un cadru dorește-amânare și închipuie o materie lentă/ 
de neiubit, coduri (un scris realmente tandru) îl volatilizează.

Defragmentările interioare devin atunci împletituri de lumini.

Rapid, în neștiut, apoi, se zboară și se merge cu spatele, 
din fake în pierdere uimitoare,
imaginând un apel de neratat, ce discută era "dulce", 
un dans-lecture, focusare vitală pe colțuri, zgârieturi, defecte.

(Papuc în lan căpătând umezeală -
cu-aspect flamboaiant, soarele coboară, ceva umbrește calm treningul.)

                          






luni, 18 noiembrie 2019

o

vreau în autocar, pe noapte
să trec granițele toate
noi bem coniac, avem câine nou
câinele bej care face show
lumea zâmbește la praf stelar
într-un studio, ștergând pere
totul e bine, niciodată amar
melancolia scurtă se evaporă spre sfere




duminică, 3 noiembrie 2019

Practici de zbor


Dinspre-aliniate grădini 
bătrâni pasează.
Rouă cu cretă - linia
la portbagaje.
Au modificat sensuri, doar
cât să ne-apuce era: același cuvânt,
alte aure, deci,
în ambiguizarea bucuriei aici.

Arăți cum soarele usucă
lețuri între avioane -
gânduri printre-apăsări. 
Și alții, cu ce trag după sine,
părăsindu-se, ferecați și
fermecați, au stabilit
un tronson al non-iluziei.
Să-nlocuiască, dacă
ideile s-au handicapat
și corpurile antrenează…

Așa coasem intens
plăpumița, fierbem căni,
împlinind/ transgresând griji.
Care devin iubire în pace.
Vitalitate de necontrolat.

În crâng au rămas toate verile,
vriile disco s-au jumulit 
dintre sărăcăcioase
pâlcuri de-alte gânduri;
dorința e-apa goașelor,
împletitură pe plită,
fragilă, nouă repetitivitate: 
la umbră miroase frumos,
în umbră bună, câlți roz să spui:
"absolutistă și dăruită,
puteam plânge o mie de ani" -
imiți posibila confuzie/
șuierături de draperii.


    O tufă-n jantă.
       Fire-compozit.
Urme pe cifră
         din întuneric 
   feeric,





tot mai light întuneric.






duminică, 6 octombrie 2019


Au venit frigul, 
viziunile.

Imitați la băncuțe 
ceea ce v-a depășit odată -
apoi, cât să devină mai mult,
interiorizați, ne infectați prin coduri amestecate -
niște instrumentiști
alunecând în afara discuțiilor.

S-ai o practică
la înălțimea spinului plutind.

Câmpii de frig.
Disociere și iubire.

Întâmpini cuta 
de piatră, porumbul
umbrind; "spiridușă, șmecherușă"
ruminând ————— că totul vorbește 

și sfințește.



miercuri, 14 august 2019

Deniza


Tot mai ascunsă și mai frumoasă
că toți mă înspăimântă și mă înduioșează.

Ajută-mă, Neant, să găsesc calea,
ajută, Preaplin, să știu liniștea, complexitatea.

Drumurile din fericiri -

fire roz și umbrele lor.

joi, 8 august 2019

o.m. ("tu ești o baghetă, tu ești o gogoașă")

Pe uliți doar
copii schimonosiți,
c-artiștii-s
fandosiți
și duali.
(Ce mai e artă
la vin, prin galerii de artă?)

Îndoitură

și fâșii tripează-n bus.
Înghițitura-i trolată.
Înghesuiala - banală
de pești, facturi.
Un flamingo de ceară în caniculă -
inima țigăncușei
strigând 

și tristă,
și bucuroasă.

luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

Non-acțiune mișcătoare, abstract blând-sabotant.
Viața la aer, cu vrăbioare și lumini pretențioase scrutând ghereta.
Un buton învelit. 
O plasă pe remorci.

Iarba cuminecă, el clătinându-se în ea, căci da, vegetația voia și începea să-l cunoască.
Inanimatul face gesturi.
Apoi a întreținut o relație fericită cu adidasul la umbră...

O clădire de fosfor în privirea lui Hadejwijch.
Se arunca în acele pelerinaje de camuflare a prea-bucuriei și detașării din ea (să se asculte -ca pe șuieratul tandru al șișcorniței în lunci- scrierea renană!).