joi, 20 iunie 2019

piele și alianță

Printre luminițele din gang, miros colțul cu rigle.
Suntem foarte fericiți pentru pătrunjel, în plus.

Lumea scanează un calcul
în inima de pe vagon.
Visele par bule de neputință și extaz 
când te întinzi
ca un meșter poticnit
peste defectele unui frigider de baracă.

Spui ghiduș refrenele unui pitic
dintr-o țară greu de localizat.
Înțeleptul primordial e un ecran prin fân.
O bandă personalizată
protejează pietricele.

Vai, ce suflet 
cotropitor, chinuitor
și nici nu pot să-l măsor.

Vă zăresc în el ca pe primul coridor la școală,
între lambriuri și perdeluțe,
dincolo de care zăceau
mușcatele banale, totale.

Mă dezbrac și văd furculița.

Tu fii bun, melancolicule -
în miraj fetița vrea o cuvântare
pentru reportaj.

Terminată și obosită.
O scumpă grăbită.

Veselă, 

obosită.

luni, 10 iunie 2019

o.m.


Numa spontaneitate 
peste nedreptate…

Glorioasă sororitate 
în defazaj preaplin, 
ai umezit umanoizii;
de ce nu vibrează la jecuța boxei
acum?

Măcar o leacă de a-cauzal - acum!
Ridichile ne permează,
lada lucește cât selfiu-esc bătrâne.
E fiecare în dragostea
fără pace
și bei bâlbâit,
cât fiul unui lăutar leagă
curat panglici. 

Afirm: afect, nu psihologie --

cum ai alăptat într-un oraș de lanuri,
din plasme surveneau 
imprevizibil zuze
pansând curcani.
Procesam, mă îndrăgosteam -

cât să pui liniuță sub sân,
cât să nu tresar c-un stâpân.

La petrecerea bolnavilor
(jigniți și discreți)
se înserează, doar una sigură ia blana.
Da n-ar veni ea, vara 
impersonală 
ca micuțe
la prima meditație;
cu unghiile clipăind pe table-chevet.
Isteria mea dulce va orna 
și caroserii, și blana-i,
covoare dogite, șomoioguri
de sârmuliți.

O doamna strălucește la termopan.
(lăcomie la detalii)

Praf sticlos
la chioșc, 
priviri
 stânga/ jos.

vineri, 24 mai 2019

o.m.

Ce rost are, ce rost are
să teoretizezi o stare?

Nu contemplu, vânez.

Mi-e milă de-oraș, 
vreau la mare.

În șuierul autobuzului,
sub inima necesarului
doar copiii se canalizează,
ai spune, însă non-misiunea ta
e tot putere
- un buchet zăngânind 
la bord de Bolid.

Dragostea în imensitate
cea grobiană, ah, pare neatinsă de plan 
- așa cum îmi place să-i iau chiloței.
Acum trece lumina dimineții prin ei.

Am văzut stupul sacral (iar fetițe și băieței).
Jigneau 
și salvau, pe lângă BCR,
o imitație de lemn, verigi, clame
și știu de ce Hölderlin...

Știu și de ce -

săpați o groapă,
dar noi halucinăm.

joi, 18 aprilie 2019

o.m.

Ce linişte şi culoare
când vorbesc despre cărucioare
în pete de umbră sau soare!

Crengi se cutremură,
foşnet de-oraş.
Muncitorii şoptesc;
prietenul lor e un mulaj
în adidaşi

peste care fac pipi cățeii
şi se urcă copiii.

Trece blonda-n roz,
apoi băiatul pufos -
informații.



|||


Așa dulce vorbiți, cât de cheap..
da nu m-aş băga.

Oamenii mă interesează cumva oblic
pe dig.

În muzica lor exasperantă,
beau mica bere
si glumeşte inima mea jenată.

Vânzătorul flirtează
cât să le fure.

O plimbare de adulți pansivi
muncind la o pizza -
cat eu termin şi berea
să stea departe gândul negru, nebun.

Vietnamezii beau sifon,
alt umor.

Felinarele se aprind de parcă
nu s-ar mai ruşina


|||

Grădină, lumină, superlumină
intimidând..

Sătul, în muzică de Citroen,
focusezi sătucul din goblen,
iubirea de ștergare.

Fumul mișcă pe lac.
Tristețea devine o șansă,
un crop elegant
în piatră seacă.

Vântul umflă prosoape.

Se-îngrijesc toți de toate.

marți, 16 aprilie 2019

odă moldovenească


Ce ne-ai pus, viață, pe masă??
iar beat-uri și cuțitașe…
Mi-am văzut rudele
prin segregare strălucind.

Lumină singulară,
n-o s-avem ever casă.
Așa devine sufletul estic - buruienos?
Dar în a consuma tot e ceva 
tendențios.

Dansez cu grămezile pe site-uri -- 
frecându-se pentru regenare și suspans.

Văleu, asta e viața
importantă ... 
și mai cum?
+ gen miroși a scrum.

Am făcut copii
(d)în gând.

Te destind
fără suflet tremurând
frumoasă și varză.

Prin franjuri de discurs,
lipituri în parcări
survin 
și îngerii,
atașamentele - 
          
                      ———====———
                        - pe ape-n 
                                  livezele -


sâmbătă, 13 aprilie 2019

o.m. (când să dau piesa, am scris piesa)

Pune ceai pe blat,
ia dă-mi un halat
să vorbim filosofie,
despre extazul din viață,
tristețe sau cum să nu mai fie.

Haide, haide băiat,
m-ai jucat din cuvinte;
aplaudă, râde mintea
și nu mai simt că totul constant
mă minte.

Doamne și ce băiat--
am trecut prin furtună
de ambalaje,
flori urâte, căcați
pe străzi împreună;
muzica binecuvânta
sau jignea.

Pâna la urmă ce-a fost??
o tranziție sinistră și luminoasă
în pasajul spre acasă;
cântecele.

duminică, 7 aprilie 2019

labili și tandri


Frenetică țin 
misiunile-n lucru. 
Astfel, ne păstrăm grația,
dincolo de boală-s un anevoios
la console
cum rămân fidelă 
Stării când, prea mental, 
alte configurații-ar judeca 
și peisajul primitor al sunetelor.

Undeva, bușesc sârma-n rădăcini.
Consum, pe lână,
merișor și iese troc din idei.
Ca fulguind prin tubulețe dulci - corpurile
segaupdated.

Altădată, iubirea mă trecea
prin downere catolique, eram cu ăla 
- doi excelenți,
super-narcisiaci.
Gineam, pe garnitură de glod,
elementele ușor neglijate,
zâmbetele neterminate.

Îi plăceau atâta
tehnologia și viața,
tranzitând beaturi dirty ca puberi prin păduri.
Dar, vai, cât party pentru jucarea 
unei celeilalte
și-alte distrugeri elaborate…

Jelii, care uneori m-a legat,
  lăsându-mă mumie cu fard,
vag înțeleaptă
- stricată
din ura oricui  -
să cultiv 
 dorință 
cu cât mai poate repede
labila scârbită 
conducând
de nu-i uit.
(Atâtea m-au învățat duioșii chiauni.
Nu erați destul de impuri.
Again: prea puțin pentru mine - puri.)

  ***
Îs aia 
transpirând deasupra buzei,
în roabă, cu tabletele
copiilor - 

o mie de gesturi
hologramate vrem!


În lămâie 
spurc pistruiul
cu linii pe ceafă, 
înțepături de expertă.

Crengi sub dischete,

 discrete
pentru tine
intuindu-mă
acasă, 
  pe mare -

de săptămâni.