luni, 8 decembrie 2014

“Autism și creativitate” – dialog cu Elena Butușină



O șarjă de filosofi-psihiatri-artiști (poate ultima "titulatură" să rămână radicală - pentru descrierea demersurilor de explorare uimită a fiecăruia) conceptualizau constant orice fel de expresie artistică în jurul a ceea ce Jaspers numea, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "o filosofie a existenței". Experimentaliști moi sau bolnavii-anonimi, explodând din bule de depresie înspre răcoarea sănătoasă a posibilităților (non-ierarhice! - precum Spinoza i-a învățat) de creativitate de la o clinică precum "La Borde" (din anii '50) sau frazările "de devenire" ale copiilor - bâlbâite, random, full de umor (Mângâie pisicuța. Miaună, face ca pisica. Vrea să fie el mama pisică, apoi puii. Ia, pe rând, tech-jucăriile din poiană și le suprapune unor scenarii lejere de supraviețuire, numai cât să revină "la sărit!" - dintr-o după-amiază cu un băiețel de 6) sunt în competiție, parcă (într-un sens hip-hop, de pură exprimare a sănătății propriei “melodii interioare”) cu limba scârțâită din poeme. Am abordat-o pe Elena Butușină, după o călătorie, aproape din greșeală, la Teatrul Puck, pe "Tărâmul dintre valuri" - un proiect dramatico-interactiv ce înglobează, credem, o suprapunere de intenții venind din aceeași zona de cercetare: dorința scenaristei-regizor de a sugruma orice prejudecată cu privire la imposibilitatea oferirii unui cadru al entertainment-ului autentic pentru copiii cu tulburări din spectrul autist (deci: unul dialogic - direct; cei mici, la fel ca noi, au parcurs, pe rând, coridoarele cu mini-obstacole-adjuvant, rezolvând "schelele" de înălțimea unei fetițe de 7 din prima parte - un soi de triplu-puzzle-instantaneu, hrănind caracatița imensă obligatoriu cu boțurile argintii, lipite scai de pereții albaștri, printre bile prelinse, nișe despărțitoare, asemenea unor izvoare stranii) sau marcarea unei anumite plasticități a cadrului dramatic - și aici există dovezile de manufactură ale lui Paul-Victor Stoie (artist vizual) și Ovidiu Dragoș (absolvent de master al Facultății de Arte Plastice - secția sculptură sau...un băiat cu ochii albaștri, pasionat de gaming și "universul naiv al copilăriei", după cum citim pe flyer). În continuitatea live-ului propus de cei trei, intervenim cu câteva întrebări inițiatoarei spectacolului:

restul in http://steaualiterara.wordpress.com/2014/12/08/steaua-11-122014/, p. 112

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu