vineri, 12 februarie 2016

cum poate/ a putut fi luat în serios ceva care sună și are un rol așa de tern/ limitat ca și "carnetul de elev"? 
și acum mă strânge în spate când aud de carnetul de elev
se repetă-n amintiri ca niște mantre nereușite: ai facut de "foarte bine", ai facut de "insuficient", foarte rău ca ai luat doar "bine" !
flashuri crunte combină: catalog, "muncă independentă" - acele teste zilnice, la foc automat - bastiliile emoțiilor, allez-allez-urile! spre burnoutu de mai târziu-, ascultare (=mecanizare) etc. 
cum poate ajunge cineva în postura, citând un f sensibil și talentat pedagog, de a "se suprinde pe sine" - sub amenințarea următoarei chestii -de reținut- (...civilizație occidentală, pișată pe creieri de număru gras al anxioșilor crescând, al depresivilor-etc., "cuțu-cuțu", avea dreptate R.)
cum să nu fie proști, superficiali, agresivi (da, ca animalele ținute în țarc!) copiii, dacă li se pun în față manuale plicticoase
și profesori mutilați de cerințe birocratice hilar de absurde, neadecvate vitezelor afective ale partenerilor de educație sau ale lor
huă, școală !
prefer educație experimentală, ceva - cât să iasă arta, dar arta! (* Celestin Freinet, un exemplu)
nu pliante-proiecțele, nu carouri în selfie-stick
un pic de scandal inteligent, acolo
(prefer scuipatul și ahtiații sparți spoind culoare cu muzică, pe mixu degradare-deviere, deci luciditatea de la Paris 8 sau dintr-un klub
o prefer sfârșelii din atmosfera de cabinet,
cabinetul killer Sorbonna: "dacă nu ești heideggerian, zbori")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu