vineri, 19 februarie 2016

perenă miqa

O primavară în iarnă, se ameliorează
placa de amintiri aservită modalelor, coerenței - căldurica sigură;
iar fisura ca floarea în turnesol
scaldă cerneala corectorilor
în gratuitate si impermanență.

În fine, visez ogoare + neascultare
și zile cu dialoguri între pastilați 
cât vând sub rodondendron.

Lava nu se-ogoaie
peste casa de-amanet .
Eu - chiar lipită/
pe ai mei!

Sufletul - cu replicile afectate-zglobii -
o coroniță de glicerină
pe suprafața cea mai sensibila; adorată-s 
în tinerețe și mobilitate.

Să nu lucrezi amar,
ghiftuit între alimentare.

Trebe transe 
de răniți sau nu vă porciți,
iubiților.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu