sâmbătă, 1 octombrie 2016

autoghidaj

Solul alb: întind mașinuțele și farduri
câțiva oameni cu care am reușit să comunic.
Proiectoare
la buza boxei.

Wow - și te tâmpește
sub ciolofan
o întamplare 
dintr-o agendă lipită de masă.

Ca după oroarea din urmă
mă plec în gând pentru ei.
Glisez pe magie.

O biologie impresionantă: o singură remarcă
și m-ai frânt -
 melci striviți de ploaie
sub razele exagerate.

Mă împlinesc/
te depășesc
poezia 
cu dragostea;

poezia
și banii și dragostea.

Ai să vii - ca greșeala la croșetat - : "ești aur,
nu mai contează."



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu