joi, 5 ianuarie 2017

Heer

E violența
cât cuprinde-n uman.

Prefer o stridență:
 poezia tapetelor cu flori,
recitată la volan,
Manete și cofraje umede.

Un împărat seduce prin imunoterapii -
 un dresaj updatat
da ne-am haladit la iarbă.

Entropia face și desface.
Ne dezbinăm și întreținem animalu.

Sunt în cabluri, cinstind bunătatea.
Cântecul meu de insomniac - e-un arc roz,
 intuiția milimetrică
ce-ți mulge vrerea neagră.

OM, declin și ierarhie,
om-patron, zeu, scorpion
prost,
îți mănâncă natura din palmă
și tu tot te-nchini.

Om, jubilație între-acordoare,
 zăpadă umilind orice,
te-am depășit.
În continuare iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu