simți

Am reușit.

Scot magie din nimic;

printre colerici realitatea mea face bani.

Lux întrezărit, dragoste nesfârșită 

în marea de personaje luate...

Singura mea obsesie e

tipul colecționând forme de prăjituri,

pe stanțe rubinii forjând

o acoladă în plus

copiilor entuziaști.

Cred că ai și tu sentiment

pentru spargerea asta ghinionist-luminoasă

sub pala de blândețe:

carență de infirmieră

doucement underrated.

Muncită bine trebuie să-ți fac mărturisiri - 

cu șoldurile șifonate, galopând robotic 

înspre florăria Crinolette - un nume cretin și frumos

ca ultima amintire despre împreunare -

știu că nu există răzbunare

la mine:

veți fi ajustați

întru frumusețea lumii

și uitare, muzică

neideologică.

Simți?

Alaltăieri am decis că totul e mistic,

e definitiv și sunt sigură acum - dincolo de cuvânt:

o pacoste, un miracol, o stare schimbător-domolită,

atenția care nu știe să definească

dar are clar direcție

pentru 

dezlânata,

dispăruta.

Jale și dans peste rucola, 

prelungiri ofilite de castan -

ăsta e peisajul după care am cotrobăit

în primul Mega,

voiam în casă, mintea rula consumerist,

dar ceva   zguduia:

    etern - liniștit.