Am reușit.
Scot magie din nimic;
printre colerici realitatea mea face bani.
Lux întrezărit, dragoste nesfârșită
în marea de personaje luate...
Singura mea obsesie e
tipul colecționând forme de prăjituri,
pe stanțe rubinii forjând
o acoladă în plus
copiilor entuziaști.
Cred că ai și tu sentiment
pentru spargerea asta ghinionist-luminoasă
sub pala de blândețe:
carență de infirmieră
doucement underrated.
Muncită bine trebuie să-ți fac mărturisiri -
cu șoldurile șifonate, galopând robotic
înspre florăria Crinolette - un nume cretin și frumos
ca ultima amintire despre împreunare -
știu că nu există răzbunare
la mine:
veți fi ajustați
întru frumusețea lumii
și uitare, muzică
neideologică.
Simți?
Alaltăieri am decis că totul e mistic,
e definitiv și sunt sigură acum - dincolo de cuvânt:
o pacoste, un miracol, o stare schimbător-domolită,
atenția care nu știe să definească
dar are clar direcție
pentru
dezlânata,
dispăruta.
Jale și dans peste rucola,
prelungiri ofilite de castan -
ăsta e peisajul după care am cotrobăit
în primul Mega,
voiam în casă, mintea rula consumerist,
dar ceva zguduia:
etern - liniștit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu