marți, 16 ianuarie 2018

poate

Nu degeaba iubesc 
ceva scandalos de frumos
și nu-mi răspunde.

Da nici nu răpune.

Pelin și avocado pe vatră-s 
găndurile moluc separând
țărăneala, în general, a echității raționale.

Ador ca fetița îngrijind promisiuni
în caniculă/
împărte vila cu extratereștii vomitând floricele
pentru o-nțelegere, un frecuș 
blând.

Fumez  
în pufoaica paradisiacă
unde-am dat
 gesturi prezente…

Cine mai crede
un împuiat cu puritate,
adică full de-opinii nemoștenite
întru încercarea de a construi mereu?

 vulnerabilitatea sa -
un vultur frângând drona/
masticație voluptoasă când
nu mai îngână, vicleană, speranța. 

Spre ăla distant / enorm, ouais! -
alerg să discutăm 
dincolo fractalul protocoalelor.

Și corpul universului împăcat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu