luni, 8 octombrie 2018

mi-e dor de-un triunghi

Instalată în scaunul-bavețică, 
discut cu Mecanismul Miracolelor: 
adevărul - dacă nu-i poetic, veți jeli.
____________...._____________

Între orezării, crainici de pe tetiere exprimă:
-“un proces infinit și productiv”;
-experiențialul trollând habitusuri;
-cunoașterea tehnoimplicată, mistică
din aventura unei bobițe.

===

Râvnitoare
la stimuli pe rogojini 
din cărți bizare-n 
terme provinciale…,
cu scrumbii de var,
rașchetând plasturi/ 
simulând tatuaje
în fostul părculeț pe moarte,

…eu - așa stricată/ nomadă,
blânda aberantă,
așa furioasă, deci moartă--
sparg unde înșelătoare
în ceață, pe land-ul sub tafta.
Când poetul puncta: “milioane d'euro,
și apoi dragostea”.
O artistă responsabiliza
acuzând!

Mă scutur de “părțile extensibile” -
de marcajele trocurilor, câte șanse aici …-
nu mai preocupă.
*Că variația e respirație în autenticitate.

Să nu-mi fie frică de toate, 
Pankow.*

====

Cu sătuc în sat,
-comunitate de instalații
pentru psihopații lui iubiți --
                                                    [Polemizați drăcos și plictisitor.]
- se zvârcolea
la emoția lui Jean-Marie
pentr-un firișor de apă.

Am tradus
o bucată din Șansa
 discretă și mare:

“[…]

de neputiincios ce era
iată-l devenind o extraordinară
mașină bună la toate
în mod cert fără limbaj ca finalitate -
adevăr al existenței care poate să ne distragă de la a vedea că limbajul
poate să-și conțină propriile finaluri și de noi nu prea îl interesează
limbajul nici mai mult nici mai puțin ca băiatul ăsta.

[…]

și iată în casa asta
unde suntem
apă în casă nu este
băiatul ăsta o aduce,
ne-o aduce
pe noi ăștia – reiau -
ne atinge 
ceea ce ne aduce

de neoprit
  apă purtată   de la fântână la chiuveta de piatră
de neoprit
    este puțin spus
  exista ceva ca
  entuziasmul
în efortul de a purta apa asta
și de ce nu?

[…]

A trebuit să trasăm hărți
și asta
împotriva a tot
împotriva timpului care lipsea
și a oboselii
și a tot ceea ce împiedică de la a vedea
ceea ce nu ne privește

 […]

Tot ceea ce ne împiedică să vedem ceea ce nu ne privește,
vreau să spun ceea ce scapă limbajului a cărui 
sclavi suntem
 mai mult sau mai puțin abili mai mult sau mai puțin subtili
noi avem
motive bune
să nu vedem
deci că rațiunea însăși ne împiedică
de lumina sa
        de luminile sale
ceea ce nu este un motiv de a o surmonta

incurabil
băiatul ăsta -
ce prenume
greu de dus
[…]

el ia
inițiative
fascinat
atras fiind
de lucruri de făcut
o piatră a noastră pe linia de vagabondare
inițiativă
asta începe cu aceeași literă
ca incurabil
    și e la celălalt pol

[…]

El ascultă
niciun animal nu ascultă așa
pentru nimic
      zgomotul care vine
      din cea mai profundă apă
care nu este un lucru
întrucât el nu este cineva.”











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu