sâmbătă, 27 octombrie 2018

(în lucru)

prezentatoarea:

adori blana cu pistrui. te întinzi cu bătrâna. dar și pleci de lângă, să n-o găsești "țeapănă". și ai grijă de pistrui. nu lovi florile ofilite. că habar n-ai ce faci, dar faci. faci și desfaci. te îngreunează sticla, dar moșmondești în boxă sau cureți niște grăsime în continuare. ai o paletă și vrei să-ți vorbești despre ea. galbenă, cu micro-crestături suculente în mânerul micuț de plastic. pliurile insinuate din greșeală (ace fine aurându-i suprafața texturii) sunt eroarile plăcute din fabricație. [da, schleiermacher, mulțumesc - părem așa carismatici printr-o eroare care ne subminează și învie - subiectivitatea-sinteză contemplând-acționând]. se fac alegeri pe jumătate, dar îmi place. adică privind prin paletă, ea privește - paleta. un cer de nalbă, stelele - confetti. cerul din spatele și din fața paletei ca o cuprindere misterioasă, continuă care îmbunătățește. o pătura cu citate - cerul. asta nu e metaforă. lovești cu paleta florile ofilite, până la urmă. atingi cu grăsime banca de vermine. imixiuni de praf și pete pe umbreluțe. ești prostită de frumusețe, ai vrea să mori așa. cât să continuie ceva din asta, atenție! 


E. vorbește:

“băieții mi-au promis că vin luni
Beatris…refuza…
nu are nici curent, nici sticlă la ferestre…
tata a decedat, avea hepatită..
mama a stat cu un rrom, apoi s-au despărțit
era trista, fetița nu o asculta..

..doamne ce le-aș construi o încăpere să le duc mâncare, dulciuri..
m-au înconjurat o mulțime de micuți cu mânuțele pline de pământ și murdărie de la bureți,
mâini întinse că le-am dus bombonele...

sora Dorei are 15 ani..deja cu burtică,
tata stătea în pat cu picoarele întinse …
a fost lovit de un utilaj în Anglia …
piciorul era ca o minge…

…discuție cu Teo după o pauză de școală, o săptămână..
“au avut certuri (cu părinții), dar nu cu cuțite…ne-au lovit și pe noi cu lemne…mama îl forțeaza să plece
am văzut certificatul meu de naștere..la numele tatalui este linie..nu a recunoscut că sunt copilul lui…nu l-am vazut în foto când eram bebe....mătușa mi-a pus numele de la numele ei Teodora”


"Mișcătoare și vădit invazive, vocile mizează aberația unui haos parazitar (în sensul lui S.), care nu știe cum să mai complice nevrotic. Nu e negativul, e “gradul cel mai adânc al iluziei”. Nu îi rezist, ci îl îngân (“aproximându-i adevărul”)  cât să pot înota în el, să pot lupta ca samuraiul care, la final de viață descoperă imposibilul răspuns la imposibilitatea vieții: a fi samurai înseamnă a nu corespunde niciunei sarcini utilitare. Trag de irizațiile sănătoase ale haosului, imanenței/ “succesiunii de acum-uri eterne”, prin conectarea la planuri mentale de chimicale (concepte care guerillizează în carne) nedistructive: combinația de pur și impur (în termenii lui Châtelet), alte deliruri literaro-incerte care să rafineze sălbăticind."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu