sâmbătă, 16 februarie 2019

vracii copilăriei

Natura e zdravănă și de neînchipuit: 
o glumeață coordonează monștri
bâlbâind, pe-o limbă semi-inventată, 
din dorința de-a-și apropia apariții
cu patinele-n brâu.

Nu știu când m-am simțit ultima oară 
atât de bine 
sau oribil (ca ea? - legând viorele
cu șireturi
în letargia unei dimineți de clasa a 6-a:
bârfea despre cum îți șoptiseră doi, 
în camera de developare,
că nu se mai cunosc,
apoi s-au îmbrățișat pe tăcute...)

Un șal acoperă buturugi, totul e ca și cum o zână 
însărcinată mi-ar da feedback: 
ceva totuși funcționază în inimă, dar n-ar știi 
să zică pe bune din ce parte m-am adunat 
să se întâmple asta.

Dacă dimineață, în căldări de lumină 
(enervantă și sublimă), vine o mare înțepătură de frică, 
apoi entuziasmul ca lava din documentare
și te trezești gângurind brusc, la ceainic, 
o poveste despre viața
îndepărtată a unui pinguin 
conștient că s-a îndrăgostit
ireversibil?

O faci ca pentru frumusețea unui buchet de lanterne
peste case-foietaj?

Tot smecleul malformat, colorat,
adică intelectul prea-lăudat,
ce va salva?

O puberă verifică perfuzia florilor.

Un cal cărând lămâi.

Mă îmbărțișezi cât să nu te tulbur.

  Mișcarea continuă.

duminică, 10 februarie 2019

fluctuatio animi

O claritate murdară
îmi încalecă flow-ul,
adică văd paranoia,
care e adevărul.

Iar asta poate fi de la răceală?

Sau, trișând metafizicul, 
recuperez apoi greoi 
pe schemele vieții stălcite 
din greșeală?

Dar ce se întâmplă? E totuși miracol
ordonat-haosat, 
o metastabilitate divină - un rât 
din luminițe
printre păpuși, când iată:
te-ai înfuriat, m-am înfoiat
nu merităm.


Inconștient - urăsc doar ura,
cultivarea ei voită, pornirile scârbei -
o palmă strașnică 
idealizând treburile casei.

Drama nu ne intensifică,

altceva, mai adânc, 
radicalizează în afirmare -
 lumina golănind din fervoare,

tot repet și
adormi.

duminică, 3 februarie 2019

beată și studioasă

Așa o tristețe, ce feerie..
ninge în Cehia;
îmbătrânești fără burtă
dar asta nu mă mai preocupă
cum localuri toamna  -
dar tu vrei primăveri, 
zevzec
printre măgărițe și coliere.

Ce gânduri din melodie
în parcul letargiei
fac bătrânii terapii
cu câinii, deși
nu e toamnă/ primăvară,
ci frig,
dispar zeițe
cu nava; în energiile
zilnice - sunt maxim firavă
și furioasă.

Nu vreau casă..
ba îmi trebe birou, miere
în amurg de suburbie,
când orașele gâfâie
dincolo de morți

acceptând.

joi, 3 ianuarie 2019

e love

Muzică după deal,
iarnă fake;
număr farfurii
de dimineață.

Regi și texturi
îngrețoșează,
dar uite luna
în plăpândă amiază.

Auzi voci sau


nu.

ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă


Le plac oamenilor,
c-am cuvintele la minte
și ei îmi dau sfaturi
antisărăcie,

dar adulez
praful retărduț
din spitalele-n munți.

Iubesc 
pe ascuns

mintea cea schimbăcioasă,
inapții mistic,
lichior de coarne

pe stofe veline, peste tine.