duminică, 6 octombrie 2019


Au venit frigul, 
viziunile.

Imitați la băncuțe 
ceea ce v-a depășit odată -
apoi, cât să devină mai mult,
interiorizați, ne infectați prin coduri amestecate -
niște instrumentiști
alunecând în afara discuțiilor.

S-ai o practică
la înălțimea spinului plutind.

Câmpii de frig.
Disociere și iubire.

Întâmpini cuta 
de piatră, porumbul
umbrind; "spiridușă, șmecherușă"
ruminând ————— că totul vorbește 

și sfințește.



miercuri, 14 august 2019

Deniza


Tot mai ascunsă și mai frumoasă
că toți mă înspăimântă și mă înduioșează.

Ajută-mă, Neant, să găsesc calea,
ajută, Preaplin, să știu liniștea, complexitatea.

Drumurile din fericiri -

fire roz și umbrele lor.

joi, 8 august 2019

o.m. ("tu ești o baghetă, tu ești o gogoașă")

Pe uliți doar
copii schimonosiți,
c-artiștii-s
fandosiți
și duali.
(Ce mai e artă
la vin, prin galerii de artă?)

Îndoitură

și fâșii tripează-n bus.
Înghițitura-i trolată.
Înghesuiala - banală
de pești, facturi.
Un flamingo de ceară în caniculă -
inima țigăncușei
strigând 

și tristă,
și bucuroasă.

luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

Non-acțiune mișcătoare, abstract blând-sabotant.
Viața la aer, cu vrăbioare și lumini pretențioase scrutând ghereta.
Un buton învelit. 
O plasă pe remorci.

Iarba cuminecă, el clătinându-se în ea, căci da, vegetația voia și începea să-l cunoască.
Inanimatul face gesturi.
Apoi a întreținut o relație fericită cu adidasul la umbră...

O clădire de fosfor în privirea lui Hadejwijch.
Se arunca în acele pelerinaje de camuflare a prea-bucuriei și detașării din ea (să se asculte -ca pe șuieratul tandru al șișcorniței în lunci- scrierea renană!).

duminică, 4 august 2019

o.m.


Secvența trece: e viața vis, exagerare ?

din adâncire

mă trezesc în visul vis 

și toate brusc sunt iară paradis.


Iubeam pe cineva, iubea vocale,

fantomă de-urme în parcări;

who moved the world more?

iubeam cu tripuri de adolescentă cât tresare:

 

la bloc de sat, albe câmpii,

o mlaștină cu frunze după ploaie

și nănășele dezmierdând 


alte inimi, cu întrebări din nou, alte lipite...

duminică, 28 iulie 2019

a.e.r.


Gând turuind 
și visez butelcuțe de zahăr
peste pământ.
Că m-am reîmprietenit cu Gemenii
incredibil -
oribili
printre pisicile-bibelou,
pârâiașe de stradă
și cerbi, zmei,
lângă bica dumată.

Așchia rulează în content
de copii:  între obcini
fac podul pe laiță;
mașina îngână,
ritmuri gelozesc -
ceva dispare, 
peste toate apare.

De-am conserva o discretă generozitate
cât lăcuim taf-uri, bomboane,
amușinând în plante sub robia câinilor,
 bucuroși să le facă la pământ.

Venim de departe: nu contează.
S-a tripat spațiul, îl poți de-oriunde accesa,
dar nu oricum vei arăta -
ca pe singurătatea unei batiste întărite sub lumănări
deschizând o invizibilă comuniune.

În mantoul înduioșării.
Ochii sunt inima-creier - o pantă-n margarete 
unde ați vorbit fără sunet.
(Lumea: uimire..., dar se-nțelege
 încordarea înfiorată, 
 intimidarea inteligentă 
de boț însorit
cât încă nu se va topi).

Pripirea vuietului -
fără preget, nelegiferată:
îngheață puștii pe garduri slăbite.
Mișcă femeile îmbăindu-i sleite.
Se declină în corpul străinezului,
care, negândind, pipăie
copleșit laturile unui bufet.

Vâjâiala marii păduri, peste mușchi și jivine, 
încălecând îndoielile vine.
Liniștea din mașini se unește cu crivățul.
Instant acceptați să fiți depășiți și vrăjiți 
despre asta -
ca babele
în proiecțiile
curajoșilor-fragili.

  Ei să ne-arate:
că toți au călărit cândva
un concept lipicios, chiar trăit --
-- cum un buton sub gânsac
dă linii-zgură. 

Colțunași
umbresc coroana.
Localnici admirau 
din căști, cosind în spate.

E ne-locul și ne-reprezentarea 
 fițuicilor pe borduri
despre uitare - care e reaminitire 
cu bucurii;

și vom înnebuni,
în visare și falset,
senzualitate, invazie de autenticitate, adică 
vorbit cu acționat simultan
prin canalul fiecăruia 
de intensitate, nebanal.

 O gravă amețeală
arăta a început:
ca-n percepția de copil 
candid la bazar; frenezia-i
palpa umerașul 
proaspăt.

Vom cânta spre cofetării de mușama.


miercuri, 17 iulie 2019

"odă moldovenească (întors acasă, mâncat un mic, plecat iar)"


Errer, toujours errer
în orbire, cu nesaț
veseli și singuratici
pe căile magice,
fixațiile
accentuând frenezii,

dar uităm tristeța
crizați în pijama.

Gosh, ce distracție 
să privești un șomoiog
de moațe
în thermobag
uitat de sărac
învârtindu-se în parc
să se tripeze 
natural derealizat,
aberant, neconsumant;

cel mai ușor pământean.

vineri, 5 iulie 2019

odihnă cu revelații

Intuiești în vis
o beție sub lambriu 
livrând decizia de postură:
mâinile inventează rugăciunea
steluțelor de pe parchet.
Puterea duioșiei devine inteligența
divinei intoxicări zilnice.

Cred c-am înnebunit ca lumea,
șoptești cu o portavoce -
că trăim de vis
între scamele divinului -
e prelingere pestriță
pe texturi de spa:
vârf de cadă,
valori din vâltori.

Entitatea de carton
se plimbă.
Cum terapia ta e așa: un corp
(amestec inegal, limbut)
se gudură în aoreola
de bulbi mov.

Își suprimă suferințe
ferchezuit la tonomate,
nerealist, deloc "ist".
Sau între tarabele roșiatice,
cu rodii sălcii și ființe
îmbrăcând uniformitatea veselă
a sălbăticiei
ca-n laboratoare din reclamă - nu știe
dacă e viață, vis, de s-a trecut
de infirmitatea Marelui Singuratic Gând
fals oblojind.

Și trebuie o criză pentru picăturică:
ce frumoasă-i așa ciclam 
pe-un Parfait de pe păturică!
Zumzăie toți în juru-i
  ca membrii de fake secte 
spre vorbele Splendorii Deștepte. 

joi, 20 iunie 2019

piele și alianță

Printre luminițele din gang, miros colțul cu rigle.
Suntem foarte fericiți pentru pătrunjel, în plus.

Scanează un calcul
în inima de pe vagon.
Visele par bule de neputință și extaz 
când te întinzi
ca un meșter poticnit
peste defectele unui frigider de baracă.

Spui ghiduș refrenele unui pitic
dintr-o țară greu de localizat.
Înțeleptul primordial e un ecran prin fân.
O bandă personalizată
protejează pietricele.

Vai, ce suflet 
cotropitor, chinuitor
și nici nu pot să-l măsor.

Vă zăresc în el ca pe primul coridor la școală,
între lambriuri și perdeluțe,
dincolo de care zăceau
mușcatele banale, totale.

Mă dezbrac și văd furculița.

Tu fii bun, melancolicule -
în miraj fetița ține cuvântare
nu de reportaj.

Terminată.
O scumpă grăbită.

Veselă, 

neobosită.

luni, 10 iunie 2019

o.m.


Numa spontaneitate 
peste nedreptate…

Glorioasă sororitate 
în defazaj preaplin, 
ai umezit umanoizii;
de ce nu vibrează la jecuța boxei
acum?

Măcar o leacă de a-cauzal - acum!
Ridichile permează
lada cum fiecare în dragostea
fără pace
bâlbâit
cât lăutari leagă
curat panglici. 

Afirm: afect, nu psihologie --

cum ai alăptat în lanuri,
din plasme surveneau 
zuze pansând curcani.
Procesam, mă îndrăgosteam -

cât să pui liniuță sub sân,
cât să nu tresar c-un stâpân.

La petrecerea bolnavilor
(jigniți și discreți)
se înserează, una sigură ia blana.
De-ar veni ea, vara 
impersonală 
ca micuțe
la prima meditație;
cu unghiile clipăind pe table-chevet.
Isteria mea dulce va orna 
și caroserii, și blana-i,
covoare dogite, șomoioguri
de sârmuliți.

O doamna strălucește la termopan.
(lăcomie la detalii)

Praf sticlos
la chioșc, 
priviri
 stânga/ jos.

vineri, 24 mai 2019

o.m.

Ce rost are
să teoretizezi o stare?

Nu contemplu, vânez.

Mi-e milă de-oraș, 
vreau la mare.

În șuierul autobuzului,
sub inima necesarului
doar copiii canalizează,
ai spune, însă non-misiunea ta
e tot putere
- un buchet zăngânind 
la bord.

Dragostea în imensitate
cea grobiană, ah, pare neatinsă de plan 
- cum îmi place să-i iau random chiloței.
Acum trece lumina dimineții prin ei.

Am văzut stupul sacral (iar fetițe și băieței).
Jigneau 
și salvau, pe lângă BCR,
o imitație de lemn, verigi, clame
și știu de ce Hölderlin...

Știu și de ce -

săpați,
dar noi halucinăm.

joi, 18 aprilie 2019

o.m.

Ce linişte şi culoare
când vorbesc despre cărucioare
în pete de umbră sau soare!

Crengi se cutremură,
foşnet de-oraş.
Muncitorii şoptesc;
prietenul lor e un mulaj
în adidaşi

peste care fac pipi cățeii
şi se urcă copiii.

Trece blonda-n roz,
apoi băiatul pufos -
informații.



|||


Așa dulce vorbiți, cât de cheap..
da nu m-aş băga.

Oamenii mă interesează cumva oblic
pe dig.

În muzica lor exasperantă,
beau mica bere
si glumeşte inima mea jenată.

Vânzătorul flirtează
cât să le fure.

O plimbare de adulți pansivi
muncind la o pizza -
cat eu termin şi berea
să stea departe gândul negru, nebun.

Vietnamezii beau sifon,
alt umor.

Felinarele se aprind de parcă
nu s-ar mai ruşina


|||

Grădină, lumină, superlumină
intimidând..

Sătul, în muzică de Citroen,
focusezi sătucul din goblen,
iubirea de ștergare.

Fumul mișcă pe lac.
Tristețea devine o șansă,
un crop elegant
în piatră seacă.

Vântul umflă prosoape.

Se-îngrijesc toți de toate.

marți, 16 aprilie 2019

odă moldovenească


Ce ne-ai pus, viață, pe masă??
iar beat-uri și cuțitașe…
Mi-am văzut rudele
prin segregare strălucind.

Lumină singulară,
n-o s-avem ever casă.
Așa devine sufletul estic - buruienos?
Dar în a consuma tot e ceva 
tendențios.

Dansez cu grămezile pe site-uri -- 
frecându-se pentru regenare și suspans.

Văleu, asta e viața
importantă ... 
și mai cum?
+ gen miroși a scrum.

Am făcut copii
(d)în gând.

Te destind
fără suflet tremurând
frumoasă și varză.

Prin franjuri de discurs,
lipituri în parcări
survin 
și îngerii,
atașamentele - 
          
                      ———====———
                        - pe ape-n 
                                  livezele -


sâmbătă, 13 aprilie 2019

o.m. (când să dau piesa, am scris piesa)

Pune ceai pe blat,
ia dă-mi un halat
să vorbim filosofie,
despre extazul din viață,
tristețe sau cum să nu mai fie.

Haide, haide băiat,
m-ai jucat din cuvinte;
aplaudă, râde mintea
și nu mai simt că totul constant
mă minte.

Doamne și ce băiat--
am trecut prin furtună
de ambalaje,
flori urâte, căcați
pe străzi împreună;
muzica binecuvânta
sau jignea.

Pâna la urmă ce-a fost??
o tranziție sinistră și luminoasă
 spre acasă;
cântecele.

duminică, 7 aprilie 2019

labili și tandri


Frenetică țin 
misiunile-n lucru. 
Astfel, ne păstrăm grația,
dincolo de boală-s un anevoios
la console
cum rămân fidelă 
Stării când, prea mental, 
alte configurații-ar judeca 
și peisajul primitor al sunetelor.

Undeva, bușesc sârma-n rădăcini.
Consum, pe lână,
merișor și iese troc din idei.
Ca fulguind prin tubulețe dulci - corpurile
segaupdated.

Altădată, iubirea mă trecea
prin downere catolique, eram cu ăla 
- doi excelenți,
super-narcisiaci.
Gineam, pe garnitură de glod,
elementele ușor neglijate,
zâmbetele neterminate.

Îi plăceau atâta
tehnologia și viața,
tranzitând beaturi dirty ca puberi prin păduri.
Dar, vai, cât party pentru jucarea 
unei celeilalte
și-alte distrugeri elaborate…

Jelii, care uneori m-a legat,
  lăsându-mă mumie cu fard,
vag înțeleaptă
- stricată
din ura oricui  -
să cultiv 
 dorință 
cu cât mai poate repede
labila scârbită 
conducând
de nu-i uit.
(Atâtea m-au învățat duioșii chiauni.
Nu erați destul de impuri.
Again: prea puțin pentru mine - puri.)

  ***
Îs aia 
transpirând deasupra buzei,
în roabă, cu tabletele
copiilor - 

o mie de gesturi
hologramate vrem!


În lămâie 
spurc pistruiul
cu linii pe ceafă, 
înțepături de expertă.

Crengi sub dischete,

 discrete
pentru tine
intuindu-mă
acasă, 
  pe mare -

de săptămâni. 






miercuri, 3 aprilie 2019

sora milenială


Asociația e dementă,
cu socate pe jantă
de ciocolată;
noroi în sclipici
dincolo de care 
baloane
ascund viața pământului.

Ceva semi S.F. încastrează inima
acestei cvasi-comunități 
aberanto-muncitoare
adorând chirpici
și temporarul 
din fiece catren.

Ah, dar să mai vorbesc sufletului?
pe articularea asta cringy 
a alarmei băncii, 
freestyleri suspicioși,
cu jenate figurante?

Totuși, yea, 
că s-a dat aseară partiție 
despre-afacerea 
transcedentală, conectivă - 
asortare disimetrică
printre puturoși 
și minunate.
  Eram pe tramvai,
admiram colțuri, scăunașe
de handicapați, scânteieri pe handicapate,
scrisul murdar, mângâiam
cu o proaspătă dedicație 
texturi ca pe umerii 
Prințului Dungulițe.

Cineva șoptea
despre salam, habar n-am…
o noapte a lui Dumnezeu poa să arate oricum, 
(Repetă asta -
c-așa am făcut io parțial
 imersie,
jinduind la Stare -
acea frecare 
asexuată
a privirii pielii -
suprafaței adevărului, deci,
împlinirea nevrutului,
viața pe dos 
a trollatului).

Mi-e dor de drumurile vălurite, 
ne luau cu japca în carusel;
 e practic tot năvălirea
dincolo de cauză, 
întru activism nesoios,
ascetism duios
și mă îndepărtez, cu urechea-n borduri
calde așteptând
melodii din ce furi.

Că-n apartamente estice, 
printre atâta drăgălire și investigații,
ne-am pus la punct, apoi și pe-alții
cât să futem reperele - fise 
în mâinile deformate.

Io botezam ciorapi,
parfumându-ți perna.
Și-uneori mintea cu mono-ieșirile,
neacceptând insighturi de fuziune,
scociorând în fobii / amărăciune,
declanșând amărăciune, deșertăciune
ea, mintea-n marș (un frumos SSist
cinând), 
rabatând tristețe - etanș,
murea,
prin toți hormonii
cu nenorocirea. Mori. Atâta am cerut.

S-ascult înălțătoare partitură —
vidanja legănând tomberoane,
scârțâiala unui burlan
în cartier.

Dau eject,
gândind proiect pe Clement
despre livezile sănătos șifonate.
Căci mania - draga de Stare - apare 
în buruieni,
micro-sepale pe botul juncii.

Din cornete
curge extaziat, n-am uitat…de câte ori
nu s-a confirmat 
până la capăt
preaplinul proiectat
pe frumoșii,
opușii mei,
 frații ludici - neGuru,
iubiții din candoare și cruzimi.

Se insista pe-un exces
adorator, uăi!
Dar mi se termina rugăciunea
și la voi începea procesiunea,
deci repetiția, narcisismul.
Sau poate am simțit în asta doar greul
ce sticlea și-n mine.

Acum cad vizuale:
lângă foc fake;
clickuim cartografiind
etern și letal
o mereu altă 
 nesfârșire. 

Și pup

        apa.