miercuri, 27 februarie 2019

post

Ginind în cap 
pârâul alb, 
nu mai îngrijorezi -

trăiești doar auto-popularea
senzorială, mereu în casă, cu moștenirea
conceptuală din ansambluri - 
privire printre păsări la trimiteri.

Asta va fi amintirea imediată:
rugăciunea din timpul maratonului
unor vedete de provincie
în cea mai fragilă perioadă a lor.
Un picnic pe steag 
liniștește minți
fetișizând.

În fuga 
de necuprins
confunzi degetele cu franjuri de polistiren
peste machetele-soare

și engramezi temeri ca rupte din rai.

Bibliotecă și alcool
prin castele punk,
galerii-chilii
și, tu, masă de umor,
te stingi
făcând pathosofie - 
deci boala-ți devine 
efortul vindecării,


lumina
       lumii.

sâmbătă, 16 februarie 2019

vracii copilăriei

În natura de neînchipuit
o glumeață coordonează
(bâlbâind, pe limbă semi-inventată), 
apariții
cu patinele-n brâu.

Nu știu când m-am simțit 
atât de bine 
sau oribil (ca ea? - legând viorele
în letargia unei dimineți de-a 6-a:
bârfea despre cum șoptiseră doi, 
la camera de developare,
că nu se mai cunosc,
apoi s-au îmbrățișat pe tăcute...)

Șalul acoperă buturugi, apar 
ca o însărcinată abandonată dând feedback: 
ceva-i funcționază în inimă, dar n-ar știi 
pe bune din ce parte s-a adunat 
să se întâmple.

La fel dimineață, în căldări de lumină 
(enervantă, sublimă), vine o înțepătură de frică, 
apoi entuziasmul din documentare
și te trezești gângurind la ceai 
o poveste despre viața
pinguinului conștient 
că s-a îndrăgostit
ireversibil.

O faci ca pentru frumusețea unui buchet de lanterne
peste roz foietaj?

Tot smecleul malformat, colorat,
adică intelectul prea-lăudat,
  va salva?

O puberă verifică perfuzia 
florilor.

Cal cărând lămâi.

Mă îmbrățișezi să nu te tulbur.

  +Mișcare Continuă+

duminică, 10 februarie 2019

fluctuatio animi

O claritate murdară
îmi încalecă flow-ul,
adică văd paranoia,
care e adevărul.

Iar asta poate fi de la răceală?

Sau, trișând metafizicul, 
recuperez apoi greoi 
pe schemele vieții stălcite 
din greșeală?

Dar ce se întâmplă? E totuși miracol
ordonat-haosat, 
o metastabilitate divină - un rât 
din luminițe
printre păpuși, când iată:
te-ai înfuriat, m-am înfoiat
nu merităm.


Inconștient - urăsc doar ura/
cultivarea ei voită - 
o palmă strașnică 
idealizând treburile casei.

Și altceva, mai adânc, 
radicalizănd.
Lumina golănea în fervoare,

tot repet/
adormi.

duminică, 3 februarie 2019

beată și studioasă

Ce feerie în Cehia!
Îmbătrânești fără burtă
în localuri toamna  -
dar tu vrei primăveri, 
zevzec
printre măgărițe și corali.

Vin gânduri-melodie
în parcul letargiei
cât fac terapii
câinii, deși
a disparut zeița
la navă; în energiile
zilnice - sunt tot maxim firavă
și furioasă.

Nu vrem case..
ba îmi trebe birou
în amurg de suburbie,
când orașele gâfâie
dincolo de morți.

Acceptăm.