duminică, 10 februarie 2019

fluctuatio animi

O claritate murdară
îmi încalecă flow-ul,
adică văd paranoia,
care e adevărul.

Iar asta poate fi de la răceală?

Sau, trișând metafizicul, 
recuperez apoi greoi 
pe schemele vieții stălcite 
din greșeală?

Dar ce se întâmplă? E totuși miracol
ordonat-haosat, 
o metastabilitate divină - un rât 
din luminițe
printre păpuși, când iată:
te-ai înfuriat, m-am înfoiat
nu merităm.


Inconștient - urăsc doar ura/
cultivarea ei voită - 
o palmă strașnică 
idealizând treburile casei.

Și altceva, mai adânc, 
radicalizănd.
Lumina golănea în fervoare,

tot repet/
adormi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu