O claritate murdară
îmi încalecă flow-ul,
adică văd paranoia,
care e adevărul.
Iar asta poate fi de la răceală?
Sau, trișând metafizicul,
recuperez apoi greoi
pe schemele vieții stălcite
din greșeală?
din greșeală?
Dar ce se întâmplă? E totuși miracol
ordonat-haosat,
o metastabilitate divină - un rât
din luminițe
printre păpuși, când iată:
te-ai înfuriat, m-am înfoiat;
nu merităm.
Inconștient - urăsc doar ura,
cultivarea ei voită, pornirile scârbei -
o palmă strașnică
idealizând treburile casei.
Drama nu ne intensifică,
altceva, mai adânc,
altceva, mai adânc,
radicalizează în afirmare -
lumina golănind din fervoare,
tot repet și
adormi.
adormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu