fluctuatio animi

O claritate murdară

îmi încalecă flow-ul,

adică văd paranoia,

care e adevărul.

Iar asta poate fi de la răceală?

Sau, trișând metafizicul, 

recuperez apoi greoi 

pe schemele vieții stălcite 
din greșeală?

Dar ce se întâmplă? E totuși miracol

ordonat-haosat, 

o metastabilitate divină - un rât 

din luminițe

printre păpuși, când iată:

te-ai înfuriat, m-am înfoiat; 

nu merităm.

Inconștient - urăsc doar ura,

cultivarea ei voită, pornirile scârbei -

o palmă strașnică 

idealizând treburile casei.

Drama nu ne intensifică,

altceva, mai adânc, 

radicalizează în afirmare -

 lumina golănind din fervoare,

tot repet și
adormi.