sâmbătă, 16 februarie 2019

vracii copilăriei

Prin natura de neînchipuit
o glumeață coordonează
(bâlbâind, pe limbă semi-inventată), 
apariții
cu patinele-n brâu.

Nu știu când m-am simțit 
atât de bine 
sau oribil (ca ea? - legând viorele
în letargia unei dimineți de-a 6-a:
bârfea despre cum șoptiseră doi, 
la camera de developare,
că nu se mai cunosc,
apoi s-au îmbrățișat pe tăcute...)

Șalul acoperă buturugi, apar 
ca o însărcinată abandonată dând feedback: 
ceva-i funcționază în inimă, dar n-ar știi 
pe bune din ce parte s-a adunat 
să se întâmple.

La fel dimineață, în căldări de lumină 
(enervantă, sublimă), vine o înțepătura de frică, 
apoi entuziasmul din documentare
și te trezești gângurind la ceai 
o poveste despre viața
pinguinului conștient 
că s-a îndrăgostit
ireversibil.

O faci ca pentru frumusețea unui buchet de lanterne
peste roz foietaj?

Tot smecleul malformat, colorat,
adică intelectul prea-lăudat,
  va salva?

O puberă verifică perfuzia 
florilor.

Cal cărând lămâi.

Mă îmbrățișezi să nu te tulbur.

  +Mișcare Continuă+

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu