joi, 18 aprilie 2019

o.m.

Ce linişte şi culoare
când vorbesc despre cărucioare
în pete de umbră sau soare!

Crengi se cutremură,
foşnet de-oraş.
Muncitorii şoptesc;
prietenul lor e un mulaj
în adidaşi

peste care fac pipi cățeii
şi se urcă copiii.

Trece blonda-n roz,
apoi băiatul pufos -
informații.



|||


Așa dulce vorbiți, cât de cheap..
da nu m-aş băga.

Oamenii mă interesează cumva oblic
pe dig.

În muzica lor exasperantă,
beau mica bere
si glumeşte inima mea jenată.

Vânzătorul flirtează
cât să le fure.

O plimbare de adulți pansivi
muncind la o pizza -
cat eu termin şi berea
să stea departe gândul negru, nebun.

Vietnamezii beau sifon,
alt umor.

Felinarele se aprind de parcă
nu s-ar mai ruşina


|||

Grădină, lumină, superlumină
intimidând..

Sătul, în muzică de Citroen,
focusezi sătucul din goblen,
iubirea de ștergare.

Fumul mișcă pe lac.
Tristețea devine o șansă,
un crop elegant
în piatră seacă.

Vântul umflă prosoape.

Se-îngrijesc toți de toate.

marți, 16 aprilie 2019

odă moldovenească


Ce ne-ai pus, viață, pe masă??
iar beat-uri și cuțitașe…
Mi-am văzut rudele
prin segregare strălucind.

Lumină singulară,
n-o s-avem ever casă.
Așa devine sufletul estic - buruienos?
Dar în a consuma tot e ceva 
tendențios.

Dansez cu grămezile pe site-uri -- 
frecându-se pentru regenare și suspans.

Văleu, asta e viața
importantă ... 
și mai cum?
+ gen miroși a scrum.

Am făcut copii
(d)în gând.

Te destind
fără suflet tremurând
frumoasă și varză.

Prin franjuri de discurs,
lipituri în parcări
survin 
și îngerii,
atașamentele - 
          
                      ———====———
                        - pe ape-n 
                                  livezele -


sâmbătă, 13 aprilie 2019

când să dau piesa, am scris piesa

Pune ceai pe blat,
ia dă-mi un halat
să vorbim filosofie,
despre extazul din viață,
tristețe sau cum să nu mai fie.

Haide, haide băiat,
m-ai jucat din cuvinte;
aplaudă, râde mintea
și nu mai simt că totul constant
mă minte.

Doamne și ce băiat--
am trecut prin furtună
de ambalaje,
flori urâte, căcați
pe străzi împreună;
muzica binecuvânta
sau jignea.

Pâna la urmă ce-a fost??
o tranziție sinistră și luminoasă
în pasajul spre acasă;
cântecele.

duminică, 7 aprilie 2019

labili și tandri


Frenetică țin 
misiunile-n lucru. 
Astfel, ne păstrăm grația,
dincolo de boală - un anevoios
la console
cum eu rămân fidelă 
Stării când, prea mental, 
alte configurații-ar judeca 
chiar peisajul primitor al sunetelor.

Undeva, bușesc sârma-n rădăcini.
Consum, pe lână,
merișor și iese troc cu idei.
Ca fulguind prin tubulețe dulci - corpurile
segaupdated.

Altădată, iubirea mă trecea
prin downere catolique, eram cu ăla 
- doi excelenți,
super-narcisiaci.
Gineam, pe garnitură de glod,
elementele ușor neglijate,
zâmbetele neterminate.

Îi plăceau atâta
tehnologia și viața,
tranzitând beaturi dirty ca puberii păduri.
Dar, vai, cât party pentru jucarea 
unei celeilalte
și-alte distrugeri elaborate…

Jelii, care uneori m-a legat,
  lăsându-mă mumie cu fard,
vag înțeleaptă
- stricată
din ura oricui  -
să cultiv 
 dorință 
cu cât mai poate repede
labila scârbită 
conducând
de nu-i uit.
(Atâtea m-au învățat duioșii chiauni.
Nu erați destul de impuri.
Again: prea puțin pentru mine - puri.)

  ***
Îs o fată 
transpirând deasupra buzei,
în roabă, cu tabletele
copiilor - 

o mie de gesturi
hologramate vrem!


În lămâie 
spurc pistruiul
cu linii în ceafă, 
înțepături de expertă.

Crengi sub dischete,

 discrete
pentru tine
intuindu-mă
acasă, 
  pe mare -

de săptămâni. 






miercuri, 3 aprilie 2019

sora milenială


Asociația e dementă,
cu socate pe jantă
de ciocolată;
noroi în sclipici
dincolo de care 
o grădină-n baloane
ascunde viața pământului.

Ceva semi S.F. încastrează inima
acestei cvasi-comunități 
aberanto-muncitoare
adorând chirpici
și temporarul 
din fiece catren.

Ah, dar să mai vorbesc sufletului?
pe articularea asta cringy 
a alarmei băncii, 
freestyleri suspicioși,
cu jenate figurante?

Totuși, yea, 
că s-a dat aseară partiție 
despre-afacerea 
transcedentală, conectivă - 
asortare disimetrică
printre puturoși 
și minunate.
  Eram pe tramvai,
admiram colțuri, scăunașe
de handicapați, scânteieri pe handicapate,
scrisul murdar, mângâiam
cu o proaspătă dedicație 
texturi ca pe umerii 
Prințului Dungulițe.

Cineva șoptea
despre salam, habar n-am…
o noapte a lui Dumnezeu poa să arate oricum, 
(Repetă asta -
c-așa am făcut io parțial
 imersie,
jinduind la Stare -
acea frecare 
asexuată
a privirii pielii -
suprafaței adevărului, deci,
împlinirea nevrutului,
viața pe dos 
a trollatului).

Mi-e dor de drumurile vălurite, 
ne luau cu japca în carusel;
 e practic tot năvălirea
dincolo de cauză, 
întru activism nesoios,
ascetism duios
și mă îndepărtez, cu urechea-n borduri
calde așteptând
melodii din ce furi.

Că-n apartamente estice, 
printre atâta drăgălire și investigații,
ne-am pus la punct, apoi și pe-alții
cât să futem reperele - fise 
în mâinile deformate.

Io botezam ciorapi,
parfumându-ți perna.
Și-uneori mintea cu mono-ieșirile,
neacceptând insighturi de fuziune,
scociorând în fobii / amărăciune,
declanșând amărăciune, deșertăciune
ea, mintea-n marș (un frumos SSist
cinând), 
rabatând tristețe - etanș,
murea,
prin toți hormonii
cu nenorocirea. Mori. Atâta am cerut.

S-ascult înălțătoare partitură —
vidanja legănând tomberoane,
scârțâiala unui burlan
în cartier.

Dau eject,
gândind proiect pe Clement
despre livezile sănătos șifonate.
Căci mania - draga de Stare - apare 
în buruieni,
micro-sepale pe botul juncii.

Din cornete
curge extaziat, n-am uitat…de câte ori
nu s-a confirmat 
până la capăt
preaplinul proiectat
pe frumoșii,
opușii mei,
 frații ludici - neGuru,
iubiții din candoare și cruzimi.

Se insista pe-un exces
adorator, uăi!
Dar mi se termina rugăciunea
și la voi începea procesiunea,
deci repetiția, narcisismul.
Sau poate am simțit în asta doar greul
ce sticlea și-n mine.

Acum cad vizuale:
lângă foc fake;
clickuim cartografiind
etern și letal
o mereu altă 
 nesfârșire. 

Și pup

        apa.