vineri, 24 mai 2019

o.m.

Ce rost are, ce rost are
să teoretizezi o stare?

Nu contemplu, vânez.

Mi-e milă de-oraș, 
vreau la mare.

În șuierul autobuzului,
sub inima necesarului
doar copiii se canalizează,
ai spune, însă non-misiunea ta
e tot putere
- un buchet zăngânind 
la bord de Bolid.

Dragostea în imensitate
cea grobiană, ah, pare neatinsă de plan 
- așa cum îmi place să-i iau chiloței.
Acum trece lumina dimineții prin ei.

Am văzut stupul sacral (iar fetițe și băieței).
Jigneau 
și salvau, pe lângă BCR,
o imitație de lemn, verigi, clame
și știu de ce Hölderlin...

Știu și de ce -

săpați o groapă,
dar noi halucinăm.