duminică, 28 iulie 2019

a.e.r.


Gând turuind 
și visez butelcuțe de zahăr
peste pământ.
Că m-am reîmprietenit cu Gemenii
incredibil -
oribili
printre pisicile-bibelou,
pârâiașe de stradă
și cerbi, zmei,
lângă bica dumată.

Așchia rulează în content
de copii:  între obcini
fac podul pe laiță;
mașina îngână,
ritmuri gelozesc -
ceva dispare, 
peste toate apare.

De-am conserva o discretă generozitate
cât lăcuim taf-uri, bomboane,
amușinând în plante sub robia câinilor,
 bucuroși să le facă la pământ.

Venim de departe: nu contează.
S-a tripat spațiul, îl poți de-oriunde accesa,
dar nu oricum vei arăta -
ca pe singurătatea unei batiste întărite sub lumănări
deschizând o invizibilă comuniune.

În mantoul înduioșării.
Ochii sunt inima-creier - o pantă-n margarete 
unde ați vorbit fără sunet.
(Lumea: uimire..., dar se-nțelege
 încordarea înfiorată, 
 intimidarea inteligentă 
de boț însorit
cât încă nu se va topi).

Pripirea vuietului -
fără preget, nelegiferată:
îngheață puștii pe garduri slăbite.
Mișcă femeile îmbăindu-i sleite.
Se declină în corpul străinezului,
care, negândind, pipăie
copleșit laturile unui bufet.

Vâjâiala marii păduri, peste mușchi și jivine, 
încălecând îndoielile vine.
Liniștea din mașini se unește cu crivățul.
Instant acceptați să fiți depășiți și vrăjiți 
despre asta -
ca babele
în proiecțiile
curajoșilor-fragili.

  Ei să ne-arate:
că toți au călărit cândva
un concept lipicios, chiar trăit --
-- cum un buton sub gânsac
dă linii-zgură. 

Colțunași
umbresc coroana.
Localnici admirau 
din căști, cosind în spate.

E ne-locul și ne-reprezentarea 
 fițuicilor pe borduri
despre uitare - care e reaminitire 
cu bucurii;

și vom înnebuni,
în visare și falset,
senzualitate, invazie de autenticitate, adică 
vorbit cu acționat simultan
prin canalul fiecăruia 
de intensitate, nebanal.

 O gravă amețeală
arăta a început:
ca-n percepția de copil 
candid la bazar; frenezia-i
palpa umerașul 
proaspăt.

Vom cânta spre cofetării de mușama.


miercuri, 17 iulie 2019

"odă moldovenească (întors acasă, mâncat un mic, plecat iar)"


Errer, toujours errer
în orbire, cu nesaț
veseli și singuratici
pe căile magice,
fixațiile
accentuând frenezii,

dar uităm tristeța
crizați în pijama.

Gosh, ce distracție 
să privești un șomoiog
de moațe
în thermobag
uitat de sărac
învârtindu-se în parc
să se tripeze 
natural derealizat,
aberant, neconsumant;

cel mai ușor pământean.

vineri, 5 iulie 2019

odihnă cu revelații

Intuiești în vis
o beție sub lambriu 
livrând decizia de postură:
mâinile inventează rugăciunea
steluțelor de pe parchet.
Puterea duioșiei devine inteligența
divinei intoxicări zilnice.

Cred c-am înnebunit ca lumea,
șoptești cu o portavoce -
că trăim de vis
între scamele divinului -
e prelingere pestriță
pe texturi de spa:
vârf de cadă,
valori din vâltori.

Entitatea de carton
se plimbă.
Cum terapia ta e așa: un corp
(amestec inegal, limbut)
se gudură în aoreola
de bulbi mov.

Își suprimă suferințe
ferchezuit la tonomate,
nerealist, deloc "ist".
Sau între tarabele roșiatice,
cu rodii sălcii și ființe
îmbrăcând uniformitatea veselă
a sălbăticiei
ca-n laboratoare din reclamă - nu știe
dacă e viață, vis, de s-a trecut
de infirmitatea Marelui Singuratic Gând
fals oblojind.

Și trebuie o criză pentru picăturică:
ce frumoasă-i așa ciclam 
pe-un Parfait de pe păturică!
Zumzăie toți în juru-i
  ca membrii de fake secte 
spre vorbele Splendorii Deștepte.