miercuri, 14 august 2019

Deniza


Tot mai ascunsă și mai frumoasă
că toți mă înspăimântă și mă înduioșează.

Ajută-mă, Neant, să găsesc calea,
ajută, Preaplin, să știu liniștea, complexitatea.

Drumurile din fericiri -

fire roz și umbrele lor.

joi, 8 august 2019

o.m. ("tu ești o baghetă, tu ești o gogoașă")

Pe uliți doar
copii schimonosiți,
c-artiștii-s
fandosiți
și duali.
(Ce mai e artă
la vin, prin galerii de artă?)

Îndoitură

și fâșii tripează-n bus.
Înghițitura-i trolată.
Înghesuiala - banală
de pești, facturi.
Un flamingo de ceară în caniculă -
inima țigăncușei
strigând 

și tristă,
și bucuroasă.

luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

Non-acțiune mișcătoare, abstract blând-sabotant.
Viața la aer, cu vrăbioare și lumini pretențioase scrutând ghereta.
Un buton învelit. 
O plasă pe remorci.

Iarba cuminecă, el clătinându-se în ea, căci da, vegetația voia și începea să-l cunoască.
Inanimatul face gesturi.
Apoi a întreținut o relație fericită cu adidasul la umbră...

O clădire de fosfor în privirea lui Hadejwijch.
Se arunca în acele pelerinaje de camuflare a prea-bucuriei și detașării din ea (să se asculte -ca pe șuieratul tandru al șișcorniței în lunci- scrierea renană!).

duminică, 4 august 2019

o.m.


Secvența trece: e viața vis, exagerare ?

din adâncire

mă trezesc în visul vis 

și toate brusc sunt iară paradis.


Iubeam pe cineva, iubea vocale,

fantomă de-urme în parcări;

who moved the world more?

iubeam cu tripuri de adolescentă cât tresare:

 

la bloc de sat, albe câmpii,

o mlaștină cu frunze după ploaie

și nănășele dezmierdând 


alte inimi, cu întrebări din nou, alte lipite...