luni, 5 august 2019

Persistența sufletului-în-act (în timpul existenței fizice/ după ea)

Nivelarea/ gradațiile afective ale divinului - forfotesc în univers înspre mai minunat ("posibilități de extraordinar").
Viața cucerindu-și viața (sufletul): e munca autentică.
Totul se vede, deși nespus (micile meschinării...care vor muri primele prin înduioșare).
Totul pulsează în afect: uimire, iubire. Infinituri variind tendențios în prea material sau prea sentimental - sunt nivelele cele mai grele.
Nebunia: cunoaștere hipersenzitivă pe nepregătite. O șansă posibilă.

Non-acțiune mișcătoare, abstract blând-sabotant.
Viața la aer, cu vrăbioare și lumini pretențioase scrutând ghereta.
Un buton învelit. 
O plasă pe remorci.

Iarba cuminecă, el clătinându-se în ea, căci da, vegetația voia și începea să-l cunoască.
Inanimatul face gesturi.
Apoi a întreținut o relație fericită cu adidasul la umbră...

O clădire de fosfor în privirea lui Hadejwijch.
Se arunca în acele pelerinaje de camuflare a prea-bucuriei și detașării din ea (să se asculte -ca pe șuieratul tandru al șișcorniței în lunci- scrierea renană!).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu